Dacian Ciolos_Hope Concert 2016_Foto Mihnea CiuleiNu, nu este dintr-o carte de parenting. Și nici dintr-una de rugăciuni. Este discursul pe care l-a rostit duminică seara prim-ministrul României, Dacian Cioloș, pe scena Ateneului Român, la Hope Concert, evenimentul caritabil al Fundației Hope and Homes for Children, organizat în beneficiul copiilor vulnerabili.

Mărturisesc că nu am mai ascultat demult un discurs al unui politician pentru că majoritatea mi se păreau goale și lipsite de substanță. De multe ori conțineau promisiuni și cuvinte rostite doar așa, ca să fie spuse și să le audă poporul. Cine crede, bine de bine, cine nu…

Mesajul rostit de premier la Hope Concert m-a mișcat însă profund. Pentru prima dată am văzut nu un politician, ci un om care a venit acolo, în fața a 800 de alți oameni și a spus lucrurilor pe nume, din suflet. Simplu și firesc, cald, natural. În cele câteva minute de discurs, cuvântul IUBIRE a răsunat de mai multe ori și a ajuns în inimile celor câteva sute de oameni care îl ascultau nu numai cu urechile, ci cu sufletul deschis.

Sunt convins că problema copiilor instituționalizați e un test pe care ni-l dă Dumnezeu ca să găsim noi, pe lângă iubirea pe care o avem pentru cei apropiați, și iubirea de a ne lua copii acasă. Sper să găsim soluția ca, alături de stat, să poată beneficia de resurse și organizațiile non-guvernamentale care au demonstrat în ultimii ani că știu să acționeze eficient și că, pe lângă bani și legi, găsesc iubirea cu care să încadreze și să îngrijească acești copii., au fost cuvintele prim-ministrului Dacian Cioloș.

Premierul a făcut o promisiune: Doresc să vă anunț astăzi obiectivul pe care ni-l asumăm ca stat: în 2020 să nu mai avem copii în centre instituționalizate. Vorbesc acum în numele Guvernului și sunt sigur că va fi dus până la capăt, indiferent cine va fi la guvernare.”

O promisiune sinceră, pe care o cred și pe care o văd deja îndeplinită. Ar fi minunat ca cei 8000 de copii care mai sunt astăzi în centrele de plasament sau în orfelinate de tip vechi să aibă un loc pe care să îl poată numi din tot sufeltul acasă, să aibă o familie, să crească înconjurați de iubire, de înțelegere, să fie respectați, ocrotiți, îngrijiți și să își poată urma visele în viață. Să ajungă oameni mari, frumoși, întregi, cu suflet luminos și să creeze lucruri minunate, să fie părinți și să dăruiască, la rândul lor, iubire altei generații de copii.

“Din 2020, vrem să putem privi în ochi acești copii și să le putem promite un viitor. Dincolo de aceasta, este important să găsim resursele pentru ca familiile aflate în dificultate să fie sprijinite pentru a-și putea păstra copiii. Sunt convins că niciun părinte nu își dorește să își abandoneze copilul atunci când are mijloacele cu care să-i poată oferi un viitor. Felicitări, Hopes and Homes for Children; felicitări tuturor celor care au inițiat această acțiune. Închei cu speranța că noi toți vom găsi în noi iubirea cu care să fim în măsură să venim cu soluții.”

Un mesaj rostit din suflet. Un mesaj normal în vremurile pe care le trăim, ce uneori par a fi complet pe dos. Și da, în aceste timpuri normalitatea impresionează, atinge inimile și pune lucrurile în mișcare. Pentru că așa ar trebui să fie: să vorbim din inimă și să acționăm din inimă. Dacă ne-am asculta inima, lumea în care trăim ar arăta cu totul și cu totul altfel. Putem măcar să ne imaginăm…?

Eu cred în vorbele premierului Cioloș. Pentru că, așa cum au fost spuse, simplu și firesc, ele pot deveni realitate. Și am putea să nu mai avem copii în orfelinate, am putea să nu mai avem familii sărace, care nu au cu ce să își hrănească pruncii sau nu au cu ce să îi îmbrace pentru a-i trimite la școală. Am putea într-adevăr să oprim această nenorocire care se numește abandon. Câți părinți doresc cu adevărat să își lase copiii în voia sorții și să nu mai știe de ei? Foarte puțini vor acest lucru, însă foarte mulți sunt nevoiți să îl facă, tocmai din cauza sărăciei. Și aici toți putem face câte ceva.

Și eu cred, așa cum spunea și prim-ministrul, că vom găsi în noi iubirea care ne va ajuta să vedem soluțiile. Căci iubirea deschide căi nebănuite și uși pe care mintea nici nu visează să le deschidă vreodată. Așadar, să avem încredere în ce ne spune inima și sigur vom găsi cea mai bună cale de a-i ajuta și pe cei care au atât de mare nevoie de un sprijin.

Foto: Mihnea Ciulei

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *