Empatia. O barieră a tăcerii sau o mare liniștită?

Scriam zilele trecute despre cele aflate de la Social Media for Parents, din prezentarea Domnicăi Petrovai, psihoterapeut, și anume că venim pe această lume dotați cu empatie, dar este responsabilitatea părinților și a celor care ne cresc să cultive această trăsătură sufletească. Să o ude ca pe o plantă și să ne ajute să o creștem, să o îngrijim și să ne bucurăm cu toții de frumusețea ei. Eu sunt o fire empatică, cel puțin așa mă consider. Însă anumite situații din viața mea m-au făcut să observ că nu știu să exprim această empatie. Îmi pare sincer rău pentru situația dificilă prin care trece omul de lângă mine. Îmi este milă și de o vietate neajutorată, dar de un om! Dar când vine momentul să spun o vorbă de mângâiere sau să îmi exprim solidaritatea, mila, părerea de rău ori pur și simplu gândul bun, prin care omul să înțeleagă că îi sunt alături, tăcerea se ridică precum un zid și nu pot îngăima decât niște cuvinte banale, câteva oftaturi, însoțite de o privire ațintită în pământ.

Lucrurile simple

lepsaLa mulți ani pe 2017, să avem cu toții un an nou bun, cu bucurii, belșug, împliniri și multe zâmbete! Acest post nu este despre lista de dorințe pe noul an, ci despre o mică descoperire și niște gânduri care mi-au trecut prin cap după această vacanță de sărbători și pe care aș vrea să le scriu aici, pe blog, ca să vi le împărtășesc și să le recitesc și eu de câte ori voi simți nevoia.

Călăuzitorul de suflete: Monica Daniela Găitănaru

14080854_10209237068756418_337727602_nAm cunoscut-o pe Monica Daniela Găitănaru cu mulți ani în urmă și apoi am avut ocazia să particip la câteva dintre atelierele ei, să lucrez cu ea, să îi ascult poveștile și să deslușesc câte ceva din tainele pe care ni le împărtășea despre vise, arhetipuri și mai ales despre sufletul omenesc. Mi s-a părut fascinant ceea ce face, cu câtă delicatețe, blândețe și pricepere te poate ghida către interiorul ființei tale, către una dintre cele mai frumoase, tainice și revalatoare întâlniri pe care o poate avea un om: aceea cu Sinele său. De formare psihoterapeut, Monica a urmat, de-a lungul timpului, acest drum tulburător și fascinant al descoperirii sufletului omenesc, instruindu-se și perfecționându-se în permanență cu ajutorul unor noi și tot mai profunde terapii: Sandwork expresiv, Referenţialul Arhetipurilor Personale, Terapie prin Dans şi Mişcare, Authentic Movement.

Copilul fără lacrimi din Alep

Photo credit: The Guardian via Aleppo Media Center

Photo credit: The Guardian via Aleppo Media Center

Imaginea băiețelului de 5 ani salvat de sub dărâmături în urma unui bombardament în Alep, Siria, a făcut înconjurul lumii. Am văzut știrea ieri și m-am tot gândit dacă să scriu sau nu despre asta. Am ales să scriu pentru că el, micuțul Omran, șocat și speriat, fără lacrimi, spune totul despre grozăvia care se petrece în Siria de peste 5 ani. O tragedie pe care o trăiește un popor, sute de mii de copii, de adulți, de suflete nevinovate, prinse la mijloc în gheara nemiloasă a unui război pe care nu ei l-au vrut, un măcel care a răpit până acum peste 260.000 de vieți (unele date arată că numărul morților se ridică la 470.000).

Provocări de parenting: cum găsim echilibrul între emoții și intelect?

Oana Moraru

Oana Moraru, consultant educațional

Am petrecut ieri o zi minunată la Social Media for Parents 2016, a patra ediție, care de la an la an devine și mai interesantă și aduce laolaltă specialiști și bloggeri unul și unul, cu probleme actuale din zona parentingului, dar și a bloggingului specializat. Am cunoscut oameni foarte faini și am ascultat opiniile unor specialiști în nutriție, parenting, psihologie și educație cu care am rezonat, dar care m-au și pus pe gânduri.

Am ales să scriu pe rând despre câteva dintre cele mai importante subiecte discutate la Social Media for Parents. Cel mai mult mi-a dat de gândit prezentarea Oanei Moraru, consultant educațional cu o vastă experiență și fondator al comunității online VoceaParintilor.ro, care ne-a vorbit despre ferestre de oportunitate pentru copiii noștri.

Femeia care ridică femeile din România. Interviu cu Daniela Palade Teodorescu

Daniela Palade TeodorescuDe aproape 18 ani, Daniela Palade Teodorescu este redactorul șel al celei mai iubite reviste glossy pentru femei din România: Avantaje. A făcut parte din redacție aproape de la început, de pe vremea când Avantaje era prima revistă de acest fel din România, fără concurență pe piață. A făcut jurnalism adevărat în timpurile când se lucra cu pagerul și telefoanele fixe, iar e-mailul era o raritate. În toți acești ani de când conduce revista, Daniela a creat o mulțime de proiecte sociale prin care a pus în valoare frumusețea autentică și puterea femeilor din România. Avantaje a schimbat destine și a adus în lumina reflectoarelor femei obișnuite cu povești neobișnuite, adevărate supraviețuitoare, femei care au mutat munții din loc prin puterea voinței și printr-un imbold pornit din suflet, chiar dacă viața le-a încercat dincolo de limite. De la ele, Daniela se inspiră în fiecare moment și merge mai departe, redând zi de zi comunității forța și esența ei: femeile autentice, frumoase, puternice, responsabile, de substanță, care creează din suflet și îi inspiră și pe alții, transformând lumea în care trăiesc.

Timpul ni-l facem noi

2Nu am timp!

Acesta a devenit laitmotivul vieții noastre. Suntem ocupați, alergăm în toate părțile, avem joburi stresante, care ne mănâncă tot timpul, iar după serviciu abia daca mai apucăm să ne tragem sufletul. De cele mai multe ori ajungem acasă, mâncăm ceva și picăm lați de oboseală. Iar în cele mai une zile reușim să ne mai vedem cu un prieten în oraș ori să mergem la un film. Iar cei care au copii știu bine că timpul e porționat în funcție de cel mic: grădiniță sau școală, parc sau lecții, acasă, masă, baie, poveste, somn. Asta pe scurt. Pe lung, povestea e diferită de la familie la familie 🙂

Un zâmbet cât o inimă

smile_heartSe spune că oamenii care zâmbesc larg au sufletul deschis. Zâmbetul e fereastra către inima lor și ne spune cât de mult și-au deschis-o ei către lume. Cât poate intra în sufletul lor, câtă iubire, bucurie, dar și tristețe, cât de curajoși sunt în a trăi viața pe deplin, cu tot ce aduce ea pe tavă.