Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni. O carte pe care o trăiești de la prima până la ultima literă

Am citit romanul Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni, pe nerăsuflate, acum vreo trei săptămâni. Am tot vrut să scriu un articol despre carte și experiența lecturii, dar nu am putut. Povestea îmi stăruia în minte și în suflet, aveam impresia că o voi întâlni pe Oana, personajul principal, pe stradă sau în metrou, atât de real mi s-a părut totul. Zilele ce au urmat după ce am închis coperțile cărții au fost ciudate, ca și cum aș fi trăit în două lumi deodată – în lumea mea obișnuită, de zi cu zi, se cuibărise o lume mai mică, imaginară, desprinsă din universul romanului și care se întrețesea cu realitatea mea cotidiană.