Să le umplem copiilor timpul cu noi

Ieri scriam despre momentul meu de libertate și ce fac sau mi-aș dori să fac atunci când am timp pentru mine. Astăzi scriu despre cât de important este timpul pe care îl petrecem cu copiii noștri, care este, pe atât de prețios. Îmi dau seama că timpul pe care îl petrec cu Victor e totuși puțin față de cât ar avea el nevoie, față de cât ar trebui. Dimineața îl duc la grădiniță și îl iau la 5 și jumătate, iar până străbatem Bucureștiul cu mașina sau cu metroul, se face cel puțin șase și jumătate seara. Ne mai rămân cam trei ore de pregătit masa, joacă, citit și alte activități împreună. Și weekendurile… Timp puțin și tocmai de aceea foarte prețios.

PhotoReading – despre cum mi-am schimbat paradigma despre citit

shady-tree-readingPână acum o săptămână eram unul dintre sutele, miile sau poate chiar zecile de mii de adulți care își doresc să citească mai mult, dar nu au timp. Plimbam după mine câte o carte în geantă, cu speranța că voi prinde un strop de timp liber în metrou, în drum spre casă, sau 10 minute în parc, după ce las copilul la grădiniță ori în pauza de prânz. Încercări nereușite, amânare, frustrare. Lasă că o sa citesc în weekend, când doarme pruncul la prânz, îmi ziceam.