Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni. O carte pe care o trăiești de la prima până la ultima literă

Am citit romanul Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni, pe nerăsuflate, acum vreo trei săptămâni. Am tot vrut să scriu un articol despre carte și experiența lecturii, dar nu am putut. Povestea îmi stăruia în minte și în suflet, aveam impresia că o voi întâlni pe Oana, personajul principal, pe stradă sau în metrou, atât de real mi s-a părut totul. Zilele ce au urmat după ce am închis coperțile cărții au fost ciudate, ca și cum aș fi trăit în două lumi deodată – în lumea mea obișnuită, de zi cu zi, se cuibărise o lume mai mică, imaginară, desprinsă din universul romanului și care se întrețesea cu realitatea mea cotidiană.

Dragoș Bucurenci – “Despre curajul de a ne lăsa văzuți”. O lecție de sinceritate

coperta__dragos_bucurenciAm citit în aceste zile cartea lui Dragoș Bucurenci – Despre curajul de a ne lăsa văzuți (Curtea Veche) – pe care a lansat-o la începutul lunii decembrie. Pentru că Dragoș este un foarte bun om de comunicare, coach și trainer specializat, recunoscut și premiat, mă aștepam să găsesc între coperțile acestei cărți o mulțime de sfaturi și reguli despre comunicare, tips & tricks despre relațiile interpersonale și recomandări legate de curajul de a ne deschide în fața celorlalți. Am găsit însă o confesiune și un sac de amintiri frumoase și emoționante din copilăria unui om care ne învață, prin rândurile acestei cărți și prin exemplul personal, exact acest lucru: cum să fim vulnerabili, cum să ne deschidem sufletul, cum să ne acceptăm și să ne îmbrățisăm fricile și suferințele, cum să ne îngrijim rănile, cum să ne acceptăm și să ne iubim pe noi înșine.

Escapadă în Grădina de Citit

Acum, că a venit vacanța și Victor se răcorește în vârf de munte, la bunici, am descoperit că am timp să fac lucruri pe care mi le propusesem demult și nu am apucat 🙂 . Cum ar fi să citesc! Și nu oriunde, ci pe o bancă, într-un parc, la adăpostul și răcoarea unor copaci.

Ieri mă gândeam să merg cu o carte în Cișmigiu, dar mi-am amintit de Grădina de Citit de la Piața Romană, din curtea Bibliotecii Metropolitane București.