papadieRăbdare… Ce cuvânt greu pentru un copil!

Mami, te rog să îmi dai apă. Imediat, ai răbdare. Mami, te rog să îmi dai apă acum!

Mami, te rog să-mi dai drumu’ la desene! Da, stai puțin, imediat! Nuuu, să-mi dai acum!

Aaaa, l-am pierdut pe tigru!!! Păi nu putem să îl căutăm acum, o să îl căutăm diseară, când venim de la grădiniță. Nuuuuuu, îl vreau pe tigru ACUM!

Victoraș, peste două zile vin bunicii. De ce nu vin acum? Eu vreau să vină ACUM!!!

Cam așa arată la noi, pe scurt, conversațiile cu un copil de trei ani (și patru luni deja). Desigur, el încă vorbește cu “l” în loc de “r” și, desigur, propozițiile sunt mai variate, negocierile mai lungi, explicațiile noastre mai bogate. Însă ideea de bază ați prins-o: totul trebuie să se întâmple ACUM. În mintea unui copil, mâine sau peste două ore are aceeași valoare nulă și este neimportant atâta timp cât nu se încadrează în termenul cerut și nu satisface cerința de bază: să se întâmple acum, când vrea el, acum, când îi trebuie lui. Nu mâine, nu peste două ore. ACUM. Pentru că ACUM e important pentru el.

Părinții știu despre ce vorbesc. De câte ori nu vi s-a întâmplat să mai întârziați 5 minute la grădiniță ca să căutați ACUM jucăria preferată? Sau să fiți nevoiți  să opriți șuvoiul de lacrimi încercând cu zeci de explicații să îl aduceți, cumva, pe MÂINE mai aproape de ACUM?

Desigur, sunt situații în care nu poți decât să îi explici micului omuleț nerăbdător că ACUM e imposibil, că până vin bunicii trebuie să se mai facă o dată noapte, apoi zi și încă o dată noapte și… gata, va fi AZI, adică ACUM! Dar până să ajungi la rezultatul dorit trebuie să ai și tu, părinte, răbdare!

E greu pentru cei mici să înțeleagă timpul. E ceva atât de abstract… De ce nu pot eu să am tot ce îmi doresc chiar ACUM? De ce trebuie să aștept? De ce trebuie să am mereu răbdare, așa cum spun mama și tata? Dar ce e aia răbdare…? Oare cum arată ea?

Cel mai minunat dar al copiilor este că trăiesc în prezent. Ei se bucură din plin de clipa aceasta, de ACUM și de următorul moment care devine un nou ACUM. Și tot așa, într-un val nesfârșit de momente prezente. Copiii trăiesc plenar fiecare clipă, fiecare joc, se bucură, se întristează, se ceartă și se împacă la fel de repede și de ușor, râd, plâng și iau totul în serios și totodată iau totul în joacă. E miraculos cum știu să împletească aceste două aspecte atât de bine și cum reușesc să fie mereu prezenți, mereu AICI și ACUM, cu toate simțurile treze, gata să descopere, să afle, să exploreze, să se bucure! Doamne, cât de mult avem de învățat de la ei!

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *