Oana Moraru

Oana Moraru, consultant educațional

Am petrecut ieri o zi minunată la Social Media for Parents 2016, a patra ediție, care de la an la an devine și mai interesantă și aduce laolaltă specialiști și bloggeri unul și unul, cu probleme actuale din zona parentingului, dar și a bloggingului specializat. Am cunoscut oameni foarte faini și am ascultat opiniile unor specialiști în nutriție, parenting, psihologie și educație cu care am rezonat, dar care m-au și pus pe gânduri.

Am ales să scriu pe rând despre câteva dintre cele mai importante subiecte discutate la Social Media for Parents. Cel mai mult mi-a dat de gândit prezentarea Oanei Moraru, consultant educațional cu o vastă experiență și fondator al comunității online VoceaParintilor.ro, care ne-a vorbit despre ferestre de oportunitate pentru copiii noștri. Ea a adus în discuție o mare problemă a generației actuale de părinți și a modului în care ne creștem și educăm copiii: se pune foarte mare accent pe exprimarea emoțiilor, pe a-i da cât mai multă libertate copilului, a-i oferi posibilitatea să se cunoască, să se descopere, să afle ce vrea și ce îi place, să se exprime cât mai mult, neglijându-se partea intelectuală. Practic, ca părinți, ajungem să sărim peste (și riscăm chiar să pierdem) anumite ferestre de oportunitate în dezvoltare pe care copiii le au la diferite vârste. Modul nostru de a ne crește copiii, bazat pe empatie, înțelegere, ba, mai mult decât atât, un soi de servilism accentuat în unele cazuri, ajunge să îi dăuneze celui mic pe termen lung, dacă nu vom ști să introducem și cealalată față a monedei, dacă nu îl vom învăța ce înseamnă frustrarea și nu îl vom obișnui puțin cu și cu greul, cu efortul.

Oana Moraru spune:

Trăim într-o cultură a cotidianului, a plăcerii și a stimulilor, o cultură de consumism, care pune accent pe ideea că e important să mă simt bine, să fiu relaxat. Este o cultură a personalizării, copilul are tendința de a naviga în interior pentru a se descoperi și apoi se uită în exterior să vadă ce spun ceilalți.

Nu e nimic rău în a face puțină introspecție și a-l învăța pe copil să se cunoască, să își exprime emoțiile și sentimentele, să spună ce vrea și ce îi place, mai ales că noi, părinții de astăzi nu am fost crescuți așa și ne-a lipsit această libertate de exprimare și autocunoaștere. Însă toate acestea au și o față nevăzută, efecte negative de care ne dăm seama mai târziu.

Oana Moraru 1La polul opus se află învățarea, care presupune efort. Dacă noi, părinții, suntem mereu în preajma copilului și îl servim imediat ce el a formulat o cerere (sau chiar înainte de a o formula), nu îl lăsăm să facă nimic și îl învățăm că totul face mama sau tata (chiar și legatul șireturilor la o vârstă la care copilul ar putea să facă asta și singur), îl modelăm să renunțe la orice formă de efort. Iar asta se va vedea mai târziu la școală, când copiii dau de greu, dau de teme, probleme și exerciții pe care trebuie să le rezolve, unde trebuie să aibă răbdare, să se concentreze, să depună efort intelectual.

România e în criză acum, nu avem o cultură a gândirii, se pune foarte puțin focus pe ceea ce procesează copilul.

Copiii din ziua de astăzi nu au răbdare, nu se concentrează suficient, renunță ușor dacă dau de greu. În perioada cuprinsă între 2 și 5 ani este fereastra de oportunitate pentru dezvoltarea gândirii mtematice. În această etapă copiii învață să sorteze, să compare, să se joace cu noțiunea de spațiu, să evalueze realțiile între obiecte. Până la 6 ani se dezvoltă și se rafinează alte abilități, copilul trebuie să învețe să reproducă părțile unui întreg prin desen, să povestească, se dezvoltă și mai mult limbajul, atenția, concentrarea. Însă, așa cum spune Oana Moraru, mulți dintre copiii de astăzi nu mai au aceeași capacitate de concentrare, aceeași atenție la detalii și mai ales aceeși răbdare ca și generația copiilor de acum 30 de ani.

Oana Moraru 2Ce e de făcut, cum putem rezolva problema? Oana Moraru ne sfătuiește să îi învățăm pe copii și ce înseamnă frustrarea, să le lăsăm timp să integreze eșecul, să se obișnuiască și cu efortul. Părinții din generația actuală au în față o mare provocare: să găsească echilibrul între suflet și minte, între emoții și intelect, să îi ghideze pe copii pe un drum de mijloc, aflat între această cultură a consumismului și a plăcerii și cultura gândirii. Să aducem un echilibru între creier și suflet, între minte și inimă.

Dascălii au și ei un rol deosebit de important, trebuie să susțină copiii, indiferent de gradul de pregătire sau dezvoltare al acestora, trebuie să lucreze la clasă cu toți, să îi sprijine, să îi încurajeze, să îi susțină.

Trebuie să existe un contract emoțional între copil și profesor, să îi spună: “sunt aici pentru tine, nu te las, te susțin, te ajut dacă îți este greu, dar efortul trebuie să îl faci tu.”

Iar acest lucru se poate aplica la fel de bine și în relația părinte-copil. Nu suntem noi, părinții, cei care îi iubim și îi susținem necondiționat pe copiii noștri? Însă e necesar să învățăm și noi să demarcăm această linie fină a ajutorului, a sprijinului și să fim atenți până unde mergem, să le lăsăm și copiilor suficient spațiu de acțiune, de efort, de exercițiu pentru a se obișnui să facă singuri cât mai multe lucruri.

Oana Moraru a expus foarte bine aceste idei în articolul Tinerii noștri fragili și inculți, pe care vă invit să îl citiți.

Foarte interesată această perspectivă și problemele ridicate de Oana, ca, de altfel, toate subiectele dezbătute la Social Media for Parents 206, despre care voi scrie aici în articolele următoare. Felicitări, Evensys și Cristian Manafu pentru organizarea impecabilă, pentru temele alese și specialiștii invitați!

Credit foto: Social Media for Parents 2016

0

Comments (1)

  1. […] invitați și calitatea subiectelor abordate (am scris o mică parte din cele discutate aici). Anul acesta mă bucur să mă aflu din nou în audiență, la ediția a cincea a evenimentului. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *