miereAstăzi, 21 martie, se sărbătorește în toată lumea Ziua Poeziei, stabilită printr-o decizie a UNESCO în 1999. A fost o perioadă în viața mea când am scris intens poezii – și am mulți prieteni care au trecut printr-o fază similară, iar alții care chiar și-au fructificat pasiunea și au scos volume de versuri. Eu mă consider totuși o începătoare într-ale poeziei (pe câteva dintre ele le-am publicat pe vechiul meu blog, iohanna.wordpress.com, pe care îl am din 2006) și cred că trebuie să perseverez în domeniul acesta. Din păcate nu am mai alocat timp acestui hobby în ultima vreme și chiar regret asta…

Dar, pentru că azi e Ziua Poeziei, am scos din raft un vechi poem de-al meu pe care l-am scris în 2011 și care îmi este foarte drag.

Poem de miere

Mângâie-mă cu miere
și așază-mă
în lumina lunii
să murmure albinele a mirare
și pomii să cânte de bucurie

Fagurii surâsului meu
atârnă-i de crengi
să râdă veverițele
și urșii să danseze roată
în toiul nopților de gheață

Nectar de stele, lumină vie
nu pot să o cumpăr, nu pot să o prind
alerg cu palmele întinse
să primesc
o picătura de dulceață
o să rog vulpea să îmi dea
iertarea iepurelui
și capra neagră
strălucirea florii de colț

plâng peste frunze
cu raze de noapte
și somnul îmi fură ziua
într-un cuib de cuc
uitat la marginea pădurii

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *