shady-tree-readingPână acum o săptămână eram unul dintre sutele, miile sau poate chiar zecile de mii de adulți care își doresc să citească mai mult, dar nu au timp. Plimbam după mine câte o carte în geantă, cu speranța că voi prinde un strop de timp liber în metrou, în drum spre casă, sau 10 minute în parc, după ce las copilul la grădiniță ori în pauza de prânz. Încercări nereușite, amânare, frustrare. Lasă că o sa citesc în weekend, când doarme pruncul la prânz, îmi ziceam.

Acele ore deveneau promisiunea supremă pentru un timp doar al meu cu cărțile. Însă ghiciți ce? După ce spuneam povestea la prânz și așteptam să adoarmă copilul, mă fura somnul și ațipeam înaintea lui. De fapt nu ațipeam, ci adormeam de-a binelea! Mă mai trezeam peste jumătate de oră și observam că Victor sforăie ușor alături, iar eu, răpusă de somn, alegeam mereu să închid ochii și să mă cufund mai departe în vise. Fraieră să fiu să ratez două ore de odihnă sâmbăta, bașca duminica, doar ca să pun mâna pe o carte! Lasă că o să citesc la noapte, îmi spunea mintea mea obosită. Și trecea și noaptea aceea și alte nopți, iar cărțile mă așteptau cuminți lângă pat până weekendul următor, când mă pomeneam că le șterg de praf fără să fi citit nici măcar o pagină. Ce sentiment de enervare și neputință!

Weekendul trecut am avut ocazia extraordinară să particip la cursul de PhotoReading ținut de Connie Larkin. O cunosc pe Connie de mulți ani, este un coach și un lider excepțional, cu o experiență de peste 30 de ani. A lucrat cu zeci de mii de oameni în mai multe țări de pe glob și a adus, pentru prima oară în România, cursurile de educație ontologică. Am participat la multe cursuri și seminarii pe care le-a condus și știam că acest curs nu poate fi mai prejos! M-am dus cu mare entuziasm și curiozitate la PhotoReading, dar până la final așteptările mele aveau să mi se pară mici copii pe lângă ceea ce am primit 🙂

După numai câteva ore, timp în care am învățat să aplic tehnica de fotocitire, mi s-a deschis o nouă lume! Până la finalul cursului, a doua zi, nu numai că mi-am dublat viteza de citire, dar am obținut o mulțime de alte lucruri la care nici nu mâ gândeam înainte de curs:

– capacitatea de a sintetiza și de a extrage esențialul dintr-un material scris, fie carte, articol știițific sau jurnalistic;

– bucuria lecturii și plăcerea de a descoperi lucruri noi;

– curiozitate;

– un mod nou, inedit de a privi cărțile și, în general, orice material scris: nu mai sunt simple obiecte purtătoare de informație, ci adevărate cufere cu comori :-);

– ușurință, libertate și bucurie de viață! Când știi că ai timp să parcurgi toate cărțile pe care dorești să le citești, poate, într-o viață, privești altfel cititul și chiar viața în sine! Constați că ai timp și că orice fel de carte îți este disponibilă și o poți fotociti în câteva minute, iar în mai puțin de o oră ai acces la esența ei, la informațiile de bază pe care le cuprinde.

Connie ne-a spus – și această afirmație nu vine de la ea, ci de la autorul metodei PhotoReading, Dr. Paul R. Scheele – că informația esențială reprezintă între 4% și 11% dintr-un material. Prin fotocitire ajungi să ai acces la miezul textului și să poți vorbi despre o carte sau un articol poate mai bine decât dacă l-ai fi citit în întregime, cap-coadă, prin metoda clasică, așa cum am învățat cu toții la școală.


_MG_1713_MG_1713“Atunci când se apropie de o nouă informație, creierul nostru caută tipare pe care le recunoaște și vede imaginea în ansamblu. Noi învățăm la școală o abordare nefirească, de la parte la întreg. Învățăm să citim litere, grupuri de litere, cuvinte, propoziții. PhotoReading înseamnă să fotografiezi mental un material scris la o viteză de minim 25.000 de cuvinte pe minut, în condițiile în care un adult citește, în medie, cu o viteză de 200 de cuvinte pe minut”
, spune Connie Larkin.

Poate această afirmație pare mirobolantă sau exagerată pentru cineva care nu a făcut cursul, dar eu și toți ceilalți care și-au însușit și practică tehnica de PhotoReading putem confirma acest lucru. Da, așa este: prin FotoCitire ajungi să parcurgi și să fotografiezi mental o cantitate foarte mare de informație și apoi, prin accesarea acesteia cu ajutorul unor pași din tehnica de FotoCitire, poți avea acces conștient la acea informație. O cunoști, o știi și poți vorbi despre o carte sau despre un articol la fel de bine sau chiar mai bine decât dacă l-ai fi citit în modul obișnuit.

Cursul de PhotoReading mi-a deschis o altă lume și mi-a oferit o nouă paradigmă asupra cititului. Acum pot citi oricât, oricând și oriunde, chiar și în parc sau în pauza de masă, mai mult și mai eficient, cu o înțelegere mult mai bună decât aveam înainte.

Dacă vă recunoașteți în cele ce am scris la început și relația voastră cu cărțile este marcată de lipsa de timp, merită să faceți acest curs. Măcar de dragul zecilor de cărți pe care v-ați dorit mereu să le citiți și le-ați tot amânat. Dacă nu le citiți acum, în această viață, atunci când?

Connie susține în acest weekend – 23 și 24 apriliecursul de PhotoReading la Timișoara. Pe 26 aprilie are loc un workshop de citire rapidă în București, iar următorul curs de PhotoReading în Capitală va avea loc pe 21 și 22 mai.

În afara cursurilor de PhotoReading, Connie susține și cursurile The TimeMaster, Authentic Speaker Program și StressManager. Detalii despre Connie și următoarele evenimente pe pagina de Facebook și pe connielarkin.ro.

Foto Connie Larkin: Andrei Lupu

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *