Sunset_Tree_fsSărbătorile vin și trec și în iureșul general uităm să ne pregătim sufletul, uităm să ne primenim pe dinăuntru, așa cum bunicii noștri făceau și încă mai fac. Paștele ori Crăciunul ne găsește de multe ori ocupați cu pregătirile, absorbiți de muncă și griji, înnebuniți de aglomerație și de liste interminale de lucruri de făcut, preocupați și îngrijorați, mereu în goana după cumpărături. În cele câteva zile libere ajungem să ne tragem sufletul, dar suntem epuizați fizic și goi pe dinăuntru. Ne bucurăm prea puțin de sărbători și nu mai primim adevărata însemnătate a acestor momente sfinte. Nu vreau să înșir aici generalități, ci spun despre mine, căci așa mă simt în ultimii ani. Și mă gândesc că or mai fi și alții ca mine.

Când eram copilă și adolescentă, Paștele era un moment special, Nu numai că ne strângeam împeună întreaga familie, ci țineam post, mergeam să mă spovedesc, să mă împărtășesc și mă pregăteam în mod deosebit pentru acel moment sfânt al Învierii. Toată această așteptare și ritual de pregătire făcea ca noaptea Învierii și primirea luminii să deschidă poarta către o bucurie și o pace lăuntrică autentică. Paștele devenea cu adevărat o sărbătoare pe care o trăiam plenar!

Mi-e dor de acei ani și simt că am pierdut ceva pe drum. Am pierdut firul care mă lega de tradiție, am pierdut bucuria și seriozitatea cu care mă pregăteam. Am pierdut inocența cu care așteptam să vină sărbătorile. Am câștigat totuși ceva…?

Paștele e despre noi

Îmi dau seama că Paștele și Crăciunul sunt doar într-o mică măsură despre nașterea și despre minunea Învierii lui Iisus. Aceste două mari momente importante, pe care noi le numim sărbători, sunt de fapt despre noi, oamenii, despre sufletul nostru și lumea noastră lăuntrică. Despre modul cum ne raportăm unii la alții. Despre comuniune, despre înțelegere, despre relații. Sunt momente în care ni se oferă prilejul să ne oprim și să ne uităm la inima noastră, apoi să ridicăm ochii spre cei din jur și să îi privim așa cum sunt: oameni ca și noi, cu bune și cu rele, cu calități și defecte. Paștele și Crăciunul ni-i aduce aproape pe cei dragi și ne permit să ne reparăm relațiile, să ne vindecăm și să refacem legăturile uzate, rupte sau distruse. Sunt momente de aur în care avem prilejul să renaștem.

Iisus ne-a dat supremul exemplu al iertării și al iubirii necondiționate, complete, totale. Paștele este o eternă reamintire a acestui exemplu și ocazia de a fi mai buni, mai iubitori, de A FI noi înșine iubire și iertare! E șansa noastră să ne deschidem inima și să înviem pe dinăuntru, să trăim în bucurie și să oferim și altora lumina propriei noastre ființe!

Cu acest gând simt că mă reîntorc în copilărie și simt din nou fiorul sfânt al sărbătorilor! Trăiesc din plin aceste zile și îmi umplu sufletul de bucuria reîntâlnirii cu cei dragi, reuniunii cu familia mea! Iau cu mine această lecție și o port peste tot, în fiecare zi, cât să îmi ajungă până la următorul Paște!

Hristos a înviat!

Sărbători pline de iubire vă doresc!

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *