Am votat și mai votez. Până se schimbă ceva

votatAm ieșit ieri la vot, cu toate că nu eram hotărâtă pe cine să pun ștampila. În ultimii 10-15 ani m-am cam săturat să votez cu unii doar ca să nu iasă ceilalți. Aș vrea să am o opțiune validă, un om sau un partid în care să cred cu tărie, să îl votez pentru că știu că va face schimbări reale, nu va fura, va fi corect și onest și se va ocupa de treburile urbei sau ale țării așa cum se cuvine. Aș vrea să votez cu convingere, cu toată inima și să dau votul meu unui om integru, în care cred 100%, care știu că va face treabă. Aș vrea să am de unde alege. Aș vrea să votez pe bune.

Rămas bun, argonautule!

aspeaker13

Credit foto: TEDx Chișinău

Încă nu îmi vine să cred că Ioan Dan Niculescu nu mai e… Un om extraordinar, plin de creativitate și idei geniale, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu zen și relaxat, un om care s-a bucurat de viață și a vrut să traiască din plin fiecare clipă.

PhotoReading – despre cum mi-am schimbat paradigma despre citit

shady-tree-readingPână acum o săptămână eram unul dintre sutele, miile sau poate chiar zecile de mii de adulți care își doresc să citească mai mult, dar nu au timp. Plimbam după mine câte o carte în geantă, cu speranța că voi prinde un strop de timp liber în metrou, în drum spre casă, sau 10 minute în parc, după ce las copilul la grădiniță ori în pauza de prânz. Încercări nereușite, amânare, frustrare. Lasă că o sa citesc în weekend, când doarme pruncul la prânz, îmi ziceam.

Timpul ni-l facem noi

2Nu am timp!

Acesta a devenit laitmotivul vieții noastre. Suntem ocupați, alergăm în toate părțile, avem joburi stresante, care ne mănâncă tot timpul, iar după serviciu abia daca mai apucăm să ne tragem sufletul. De cele mai multe ori ajungem acasă, mâncăm ceva și picăm lați de oboseală. Iar în cele mai une zile reușim să ne mai vedem cu un prieten în oraș ori să mergem la un film. Iar cei care au copii știu bine că timpul e porționat în funcție de cel mic: grădiniță sau școală, parc sau lecții, acasă, masă, baie, poveste, somn. Asta pe scurt. Pe lung, povestea e diferită de la familie la familie 🙂

Răbdarea copiilor, super “rara avis”

papadieRăbdare… Ce cuvânt greu pentru un copil!

Mami, te rog să îmi dai apă. Imediat, ai răbdare. Mami, te rog să îmi dai apă acum!

Mami, te rog să-mi dai drumu’ la desene! Da, stai puțin, imediat! Nuuu, să-mi dai acum!

Aaaa, l-am pierdut pe tigru!!! Păi nu putem să îl căutăm acum, o să îl căutăm diseară, când venim de la grădiniță. Nuuuuuu, îl vreau pe tigru ACUM!

Nebunie de primăvară

Iubesc copacii înfloriți, iar primăvara asta parcă e o nebuie! De trei săptămâni încoace Bucureștiul e în floare, peste tot pe unde merg văd copaci cu coroanele explodând într-o veselie de culoare și parfum! Parcă niciodată nu m-am bucurat mai mult de primăvară, parcă nicicând nu am văzut așa o nebunie înflorată pe străzile orașului!

Oriunde întâlnesc în drumul meu un copac cu flori, mă opresc și îl fotografiez. Apoi închid aparatul și îl admir pe toate părțile. Ce mândrețe a creat natura! Ce frumusețe! Câtă bucurie și ce sărbătoare e în fiecare floare, pe fiecare creangă!

“Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul”, spunea Rabindranath Tagore.

Priviți-i! Sunt minunați!

Un zâmbet cât o inimă

smile_heartSe spune că oamenii care zâmbesc larg au sufletul deschis. Zâmbetul e fereastra către inima lor și ne spune cât de mult și-au deschis-o ei către lume. Cât poate intra în sufletul lor, câtă iubire, bucurie, dar și tristețe, cât de curajoși sunt în a trăi viața pe deplin, cu tot ce aduce ea pe tavă.

Alteța sa regală Magnolia

Primăvara asta e o nebunie! Atât de mulți copaci înfloriți mă întâmpină la tot pasul și îmi zâmbesc cu zeci de flori colorate și parfumate! Am însă o slăbiciune pentru magnolii. Acești copaci mi se par maiestuoși, regali, au un aer nobil. Cu florile lor mari, roz sau albe, parcă sunt niște regi ce își înalță semeț capetele încoronate în soarele de pimăvară.