lepsaLa mulți ani pe 2017, să avem cu toții un an nou bun, cu bucurii, belșug, împliniri și multe zâmbete! Acest post nu este despre lista de dorințe pe noul an, ci despre o mică descoperire și niște gânduri care mi-au trecut prin cap după această vacanță de sărbători și pe care aș vrea să le scriu aici, pe blog, ca să vi le împărtășesc și să le recitesc și eu de câte ori voi simți nevoia. Am petrecut vacanța de iarnă cu familia la munte, la Lepșa, într-un loc binecuvântat, atât de frumos, liniștit, în inima naturii, acolo unde mergem cât de des putem! Oriunde te uiți în jur, vezi pădure, dealuri, brazi și cer. Auzul îți este mângâiat de șuierul vântului printre copaci și, în răstimpuri, de sunetul câtorva tălăngi de vaci care mănâncă liniștite pe pajiști. E un loc mirific, departe de lumea dezlănțuită, departe de tumultul cotidian, unde semnalul la telefon e slab și pe alocuri lipsește cu desăvârșire. E locul perfect ca să îți încarci bateriile și să descoperi ce înseamnă, de fapt, viața în cea mai pură formă, natura, liniștea, lucrurile simple, așa cum le-a lăsat Dumnezeu. lepsa-1După câteva zile petrecute în acest colț de Rai, uiți de griji, de stres, de job, de orice ți se pare greu și obositor și ajungi să respiri odată cu natura, în ritmul ei domol. Te odihnești profund și devii omul simplu care ești, de fapt. Omul-om. Fără titluri, fără funcții, fără obligații și deadline-uri, un om care trăiește pur și simplu. Luptele politice, taxele, impozitele, proiectele, certurile, divergențele de opinie și ambițiile lumii cotidiene sunt atât de departe încât par povești dintr-un film, total lipsite de sens. Telefoanele, hainele sofisticate sau gadgeturile fără de care nu am putea trăi în urbe sunt inutile aici. După două zile îți dai seama că nu ai nevoie de aproape nimic, că îți este suficientă liniștea muntelui, susurul apei și foșnetul copacilor. Desigur, tu ești în vacanță. Însă oamenii locului au nevoie de multe alte lucruri, pe care de multe ori și le fac sau și le procură singuri și poate râvnesc la gadgeturile, accesoriile și telefoanele lumii civilizate. Dar trăind aici o vreme îți dai seama că, de fapt, putem trăi cu foarte puțin și că existența noastră urbană, modernă și sofisticată, este și mult mai complicată în același timp. În această vacanță am descoperit bucuria câtorva lucruri simple, pe cât de mărunte, pe atât de bogate și dătătoare de calm, liniște și sens: liniștea pădurii, foșnetul frunzelor, soarele și zăpada, măreția cerului înstelat, încremenirea dealurilor înzăpezite, frumusețea apusului. Plăcerea lecturii, atât pentru mine, ca adult, cât și lectura poveștilor pentru copii pe care i le-am citit de multe ori fiului meu în lungile ore de iarnă, bucuria jocurilor în zăpadă, liniștea și odihna somnului de prânz, redescoperirea jocurilor copilăriei (Piticot, Nu te supăra frate, Sus-Jos etc.), plăcerea plimbărilor de iarnă, poveștile părinților despre timpurile de demult, tihna orelor petrecute cu familia. dealDeși par mici, aceste lucruri simple sunt, de fapt, de neprețuit. Dacă le-am putea păstra mereu, dacă ne-am putea bucura de ele tot timpul, mai ales în mijlocul vieții noastre agitate… Dacă ne-am opri puțin să ne reconectăm cu câteva dintre aceste mici pietre prețioase, ne-am încetini un pic ritmul nebun în care trăim și am învăța să apreciem mai mult ce avem, cine suntem și ceea ce contează pentru sufletul nostru. Am putea să ne auzim mai bine pe noi și pe cei din jur, să îi cunoaștem, să îi înțelegem, să îi iubim. Și să ne iubim. Viața este, de fapt, foarte simplă și izbitor de frumoasă! Trebuie doar să o privim cu inima și cu ochii deschiși ca să ne putem bucura din plin de ea 🙂

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *