Berthe Morisot - La cuna (1872)

Berthe Morisot – La cuna (1872)

Când am fost însărcinată, am citit și eu, ca orice mamă care așteaptă primul copil, o mulțime de articole despre cum să te pregătești pentru venirea bebelușului pe lume, ce trebuie să cumperi, ce nu trebuie să îi lipsească celui mic și așa mai departe. Există o mulțime de articole online pe această temă, s-au scris enciclopedii întregi, iar mamele (și unii viitori tătici, chiar mulți) se documentează de zor și apoi trec la fapte. Cu câteva luni înainte de sosirea celui mai important membru al familiei fac liste interminabile și purced la cumpărături complicate, de teamă să nu uite ceva tocmai în ajun!

Iar ce afli de pe site-uri de puericultură și chiar de la prieteni cu copii te face să crezi că e nevoie să te dotezi temeinic, mai ceva decât atunci când pleci la război! Să trecem în revistă doar câteva lucruri “esențiale” pe care trebuie să le cumperi pentru primele luni de viață ale bebelușului: pătuț, scoică pentru mașină, căruț, scutece, păturică, prosoape, body-uri, șosete, pantalonași, căciulițe, salopetă de fâș (dacă e sezonul rece), biberoane și tetine (multe!), perie pentru curățarea sticelor, lapte praf, sterilizator, cămăși de noapte pentru alăptat, pompă de sân (și derivatele: protecție pentru mameloane, absorbante pentru sâni, sutien pentru alăptat, cremă pentru mameloane, ceraiuri pentru lactație etc.), cremă pentru masajul pruncului, cremă pentru funduleț, pudră, gel de duș sau săpun foarte blând pentru copii, perie de păr, forfecuță pentru unghii, aspirator nazal sau pompiță, termometru pentru copil și termometru pentru baie, cădiță, geantă pentru scutece, servețele umede, jucării, monitor audio, să auzi bebelușul când plânge, balansoar electric pentru legănat, carusel cu muzică și lumină care să stea deasupra pătuțului… și cred că mai sunt ceva obiecte, dar nu le mai știu.

M-am documentat și eu temeinic și îmi făcusem o listă lungă de cumpărături, pe care o priveam cu groază și nici nu îndrăzneam să fac totalul cheltuielilor! Noroc că am un soț foarte cumpătat (ca să nu spun exigent!) care m-a calmat repede. Lasă, vom vedea pe parcurs ce ne trebuie neapărat, a spus el. A cumpărat pătuț și cădiță, câteva scutece (eu am insistat să fie cele mai “bio” și mai fine), scoică primisem de la niște prieteni, haine la fel (o mulțime!), primisem și niște produse cosmetice pentru bebeluși… așa că nu am cumpărat mai nimic. După ce am adus copilul acasă mi-am dat seama că îmi trebuie ceaiuri pentru lactație și termometru de baie. Am mai insistat eu pe lângă al meu soț că îi cumpere și forfecuță de unghii, care s-a dovedit total inutilă pentru că nu puteam prinde unghiuțele acelea minuscule de bebeluș cu așa ceva!

În rest, am uitat de aproape 80% din lista obiectelor de mai sus, mai ales când copilul a avut colici și a trebuit să cumpărăm diverse sortimente de siropele sau ceaiuri cu care să îl ajutăm să se simtă mai bine și să nu mai plângă. Pe la 4 luni am renunțat și la pătuț și l-am luat cu mine în pat. Se trezea des noaptea și, colac peste pupăză, eu făcusem și o mini-depresie “împodobită” cu insomnii de toată frumusețea, suficient cât să ajung cu nervii praf. Ca să scutesc trezirile dese și mai ales reprizele aproape imposibile în care încercam să îl adorm pe cel mic (de multe ori fără succes sau cu rezultate întârƶiate), l-am mutat în patul mare, lângă mine. Trezirile s-au mai rărit, iar alăptatul și faptul că eram așa apropiați îl ajuta pe pitic să adoarmă mai repede la loc. Și pe mine la fel. Cu un mic ajutor de la medicul homeopat, în scurt timp mi-am revenit cu somnul, am putut să mă odihnesc și să fiu și eu om 🙂 Pătuțul a rămas o amintire, un loc de depozitat jucăriile. Îl mai așezam acolo pe Victor când trebuia să merg la baie sau aveam ceva urgent la bucătărie. Nu-i prea plăcea, dar preț de 5 minute era o soluție bună.

Foarte multe lucruri de pe lista de “must have” prenatală nu le-am cumpărat și apoi mi-am dat seama că bine am făcut! Fără biberoane și tetine, fără sterilizator, fără cântar pentru copil, monitor de ascultare și câte și mai câte gadgeturi despre care industria de puericultură încearcă să îi convingă pe viitori părinți că sunt absolut necesare pentru creșterea bebelușului. Am economisit o mulțime de bani și îmi pare tare bine! Iar copilul nostru a crescut normal, fără să dea semne că ar fi suferit fără lucrurile acelea absolut”esențiale”.

Pătuțul l-am donat cuiva care avea nevoie. Căruțul l-am folosit mai mult, până pe la doi ani jumate și am reușit să îl dau abia acum unei alte mămici. Cel mai mult m-am folosit de Manduca, care a fost mai scumpă, ce-i drept, dar care a făcut toți banii, căci l-am purtat mult pe Victor în ea. În rest, nu am făcut cheltuieli mari și totul a fost bine, și pentru el, și pentru noi!

Așadar, gândiți-vă bine înainte să cumpărați lucruri pentru bebeluși. Multe s-ar putea să nu vă trebuiască și să aruncați banii degeaba. Văd părinți care, în așteptarea copilului, îi pregătesc camera cu minuțiozitate și cumpără cel mai frumos pătuț, masă de înfășat, suport pentru biberoane și câte și mai câte! Aveți puțină răbdare, să apară cel mic și apoi puteți cumpăra toate aceste lucruri pe măsură ce vă trebuie și dacă le considerați absolut necesare. Altfel, vă cheltuiți banii degeaba. Iar pe cel mic nu îl interesează că ați dat mii de lei pe pătuț ori pe caruselul cântător. El e mai fericit să vă simtă aproape și poate adormi mai repede cu un cântec blând al mamei decât cu o muzică artificială.

Foto cover: Blue Co Sleeping – painting by Gioia Albano

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *