Felul în care ne purtăm noi, părinții, unul cu celălalt și felul în care interacționăm în cuplu și ne manifestăm afecțiunea este un model pentru copil. El învață astfel să își exprime afecțiunea sau, dimpotrivă, să își inhibe manifestările drăgăstoase. Observând dinamica dintre mamă și tată, cel mic pornește în viață cu siguranță și cu deschiderea spre a-și arăta iubirea. „De ce e cuplul o prioritate pentru copii?” am aflat ieri, la Social Media for Parents, de la Domnica Petrovai, psihoterapeut și fondator al Școlii Pentru Cuplu și al Mind Education Health.
Copiii învață cel mai bine în relația cu adulții. Nu e niciun alt model mai bun pentru a învăța ceva decât văzând și copiind de la cei mari. Așa cum vorbirea se învață ascultând și fiind expuși sunetelor și persoanelor care ne vorbesc, la fel puiul de om învață iubirea, afecțiunea și feluritele moduri de a le exprima. Relația de cuplu și felul în care părinții își manifestă afecțiunea este oglinda din care copilul va învăța cum să relaționeze și cum să își exprime, la rândul lui, sentimentele. Dacă părinii se îmbrățișează și își vorbesc calm și cu respect, acest model îl va prelua și cel mic. Dacă părinții țipă unul la altul sau se jignesc… ghiciți ce! Asta este ceea ce învață copilul și va aplica mai târziu în relațiile ciu ceilalți.
Atașamentul – cel mai valoros instrument în relația cu copilul
„Copilul are nevoie să se simtă în siguranță în relația cu adultul – cu părinții sau cu profesorii. Unele școli au introdus atașamentul ca cel mai valoros instrument în relația cu copilul”, spune Domnica Petrovai. Autocontrolul și reziliența (abilitatea de a face față greutăților vieții) se învață tot observând comportamentul adulților și relația dintre ei. Tot în baza relației dintre părinți, copilul își construiește și identitatea. El învață cine este el în funcție de cine suntem noi ca părinți, ca femei și ca bărbat, cum ne simțim și cum ne definim noi – mai spune Domnica Petrovai.Copilul se naște empatic
Empatia e o trăsătură care ne însoțește încă din momentul sosirii pe lume. „Copilul se naște empatic, dar empatia dispare dacă nu este simțită și trăită în cuplu. Nu poți învăța empatia decât în relația cu părinții”, ne-a explicat Domnica. Așadar, e foarte important cum ne purtăm față de cel mic, ce exemple îi dăm, din acțiunile noastre. Niciun copil nu va reacționa cu blândețe și empatie dacă nu vede la mama sau la tatăl lui cum se face asta, din interacțiunile cu el, între ei sau cu alte persoane.
Modelul pe care îl oferim în familie este crucial pentru dezvoltarea copiilor. La fel de importante sunt și prejudecățile sau stereotipurile pe care le-am preluat și le dăm, la rândul nostru, mai departe copiilor. Cum ar fi: faptul că băieții nu plâng sau nu trebuie să arate că sunt vulnerabili sau că fetele sunt cele care trebuie să aibă grijă de relație.
Mai multe despre acest subiect puteți citi și la Iuliana Roca pe blog:
Această temă m-a pus pe gânduri și mă face să fiu mult mai atentă la interacțiunile din familie. E important să le oferim celor mici modele cât mai bune, pentru relații sănătoase!
#Smforparents17
Foto cover: Istock
Foto articol: www.freeart.com
2
Mulți părinți au impresia că ăștia mici nu sunt în stare să înțeleagă anumite gesturi, tonuri, interacțiuni dintre părinți. Pe când ei simt și încasează tot, de fapt…
Da, sunt foarte senzitivi, nici nu ne dăm seama!
și eu am niște întrebări fără răspuns legate de empatia celor mici…
Care? Eu cred că ei sunt oarte sensibili și înțeleg foarte multe!