IMG_8867 copyEste tânără, frumoasă, foarte dinamică și e pur și simplu îndrăgostită de sport. Este jurnalist și om de comunicare, are propria agenție de creație și conduce ediția românească a celebrei reviste americane de sport și nutriție Shape, care în septembrie va împlini un an de existență în România. Delia Ioana Robescu iubește jurnalismul și a fondat prima revistă de nutriție pentru copii de la noi, „Ce păpăm?”. Face sport cu religiozitate și aleargă la maratoane pentru a-i sprijini pe copiii fără o casă și o familie. Este mama lui Eric, un băiat chic și extrem de creativ, căruia i-a insuflat dragostea de natură, perseverența și bucuria de a dărui. Delia este de părere că pentru o femeie este esențială educația, dar și iubirea, respectul și aprecierea de sine.

 – Delia, ești om de comunicare și ai propria agenție de creație, dar la bază ești jurnalist, meserie pe care ai urmat-o mult timp și pe care o faci și astăzi. Tu ai ales-o sau ea te-a ales pe tine?

– Au fost o căutare și o găsire firească, ne-am întâlnit la momentul potrivit, a fost dragoste la prima vedere și povestea de iubire nu s-a erodat în timp, ci s-a îmbogățit cu fiecare an care a trecut. Prima cunoștință cu jurnalismul am făcut-o în liceu, mai exact prin clasa a zecea, când am realizat câteva emisiuni la radio Uni Plus Radio, parcă așa se chema… Erau emisiuni săptămânale despre istoria unor formații muzicale și mă documentam și veneam cu materiale interesante pe care le spuneam în direct. Așa am aflat despre mine că sunt teribil de emotive (și puțin rârâită), deci nu prea aveam ce căuta la radio sau „pe sticlă”, dar că îmi place la nebunie să mă documentez și să scriu. Așa că mi-a încolțit în minte ideea să urmez Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București) și să mă axez pe presa scrisă.

 – Ce te-a marcat la începutul meseriei de jurnalist? Ai o amintire memorabilă de la debut?

– O, cum să nu? Îmi amintesc primul meu interviu, eram în facultate și aveam ca temă să facem un interviu cu un politician. Simpatizam Partidul Național Creștin-Democrat, al cărui lider la vremea aceea, Corneliu Coposu, mi se părea un model de moralitate, eleganță și diplomație, calități rare pentru politicienii zilelor noastre. Corneliu Coposu avea probleme de sănătate și am reușit să obțin un interviu cu un coleg de partid, un alt politician de clasă, Constantin Ticu-Dumitrescu. M-am prezentat la interviu foșnind din cele câteva foi cu zeci de întrebări (îmi tremurau mâinile de emoție), cu un reportofon cumpărat din banii de bursă (strânși lună de lună) și cu multă curiozitate. Constantin-Ticu Dumitrescu, deputat al Partidului Țărănist, fusese deținut politic în închisorile comuniste timp de 17 ani. Teroarea acelor ani de pușcărie nu-i schilodise sufletul. Îl înnobilase și-i întărise credința în Dumnezeu și, culmea, în oameni. Îmi povestea, așa cum spunea și N. Steinhart, că în pușcărie miracolele sunt la tot pasul. Dialogul cu Dumnezeu e direct. La întâlnirea cu domnia sa am înțeles că sufletele nu pot fi încătușate. Și oricât ai încerca să schilodești trupul și mintea unui deținut politic, sufletul va străluci și va atinge perfecțiunea diamantului. Și am înțeles ce înseamnă să ai un suflet nobil, cu adevărat. Constantin-Ticu Dumitrescu ura comunismul, dar nu își ura călăii. Își iubea țara și neamul și își dorea ca tinerii să nu mai aibă parte de comunism. Primul meu interviu a fost cu un erou al neamului. Cum pot uita o asemenea experiență?

 – Ai lucrat pentru reviste de beauty și sănătate – Look, Cosmopolitan, ai condus revista Sana timp de 4 ani – iar la un moment dat ai fondat propria publicație, „Ce păpăm?”, un adevărat ghid de nutriție pentru copii. Povestește-ne despre acest proiect: ce te-ai inspirat să îl creezi, cum l-ai dezvoltat, ce bucurii ți-a adus?

IMG_8965 copy 3– În anul de grație 2007 am ales să părăsesc trustul de presă la care lucram (Edipresse pe vremea aceea) și să înființez propria firmă. Presa intrase într-un ușor declin, eu aveam ceva idei de business care să mă mențină pe linia de plutire, în plus, eram proaspătă mămică și voiam să-mi petrec mai mult timp cu fiul meu, Eric. Ideea revistei de nutriție pentru copii a venit firesc, dintr-o nevoie proprie. Eram mamă, aveam nevoie de informații despre nutriția celor mici (0-3 ani) și nu găseam surse utile și bine documentate nici în presa scrisă, nici în cea on-line. Așa a venit ideea de a concepe propria revistă. M-am documentat, am găsit specialiști în nutriție și am pornit în marea aventură. Nu aveam niciun ban să fac revista, m-am împrumutat de 2000 euro să pot plăti tipografia, am găsit un colaborator care să mă ajute cu distribuția (națională, în marile orașe) și în decembrie 2007 am scos pe piață, alături de două prietene, revista „Ce păpăm?” în 10.000 exemplare. Revista s-a vândut foarte bine, având în vedere faptul că nu am promovat-o deloc. Se vindeau lună de lună în jur de 8.000-8.500 exemplare, aveam și abonamente, mămicile ne scriau și erau încântate că în sfârșit există o asemenea publicație pe piață. Era o satisfacție enormă să primesc feedback de la cititoare și să aflu că le-am fost de ajutor și că găsesc foarte utilă revista. Din păcate n-am mai putut s-o susțin, nu recuperam banii din vânzarea revistei de la anumite firme de distribuție (care între timp au falimentat), așa că a fost nevoie, cu tristețe, să renunțăm la revistă. Cu toate acestea, pentru mine n-a fost un eșec. A fost o experiență minunată de care-mi amintesc cu mult drag.

 – Astăzi ești redactorul șef al Revistei Shape, un brand foarte cunoscut în SUA. Cum a fost primită revista în România și cum a decurs primul ei an de existență?shape

– În luna septembrie Revista Shape, ediția românească, împlinește un an. Sunt tare mândră de ea, a reușit să se mențină, să crească și să devină un brand cunoscut, în special în rândul celor pasionați de sport și mișcare. Și din ce în ce mai multă lume o descoperă și o îndrăgește pentru că este o revistă aparte. Este genul acela de revistă pe care o citești din scoarță-n scoarță. Articolele sunt foarte bine documentate și au la bază studii științifice în care s-au investit sume uriașe (vorbesc despre informațiile pe care le preluăm de la revista-mamă din Statele Unite, căci la noi domeniul cercetării lasă de dorit). Pe lângă articolele cu tematică sportivă (care sunt deosebit de bine realizate), revista are rubrici de nutriție, sănătate, dezvoltare personală, interviuri cu persoane care ne inspiră, fie că sunt oameni obișnuiți care au reușit să facă performanță în sport sau sportivi consacrați care împărtășesc cu cititoarele secretele reușitelor lor.

 – Care sunt provocările, dar și satisfacțiile pe care ți le aduce coordonarea revistei Shape?

– Să fim sinceri: nu e ușor să faci o revistă când toată lumea vuiește că printul e pe cale de dispariție. Trecând peste aspectele pecuniare, provocările revistei Shape sunt, în același timp, și satisfacții. Îmi amintesc de vremurile de glorie ale presei și de redacțiile bogate care realizau o revistă. Acum, practic, nu mai există redacții. Este o provocare să faci o revistă în aceste condiții? Este, dar și satisfacția este pe măsură.

HI9B7478În plus, revista aceasta mi-a deschis noi orizonturi. Fiind o pasionată de sport și mișcare, am descoperit și testat atâtea forme de mișcare, încât nu mă mai satur: de la yoga la bodyART, Pilates și cățărări, Pole Dance și Body Combat, toate mă destind și mă fac extrem de fericită. Și am cunoscut oameni minunați, compleți și complecși, mi-am făcut mulți prieteni cu pasiuni comune, legate de un stil de viață activ.

 – Ești o iubitoare de frumos și de călătorii. Care e locul tău de suflet pentru petrecerea vacanței?

– Ador să călătoresc, o bună parte din bugetul familiei mele se duce pe călătorii. Avantajul meu este că pot lucra de oriunde, deci nu trebuie să-mi iau un concediu clasic, o dată pe an, pot pleca oricând mi se face dor de ducă (și nu am deadline). Așadar, am multe vacanțe. Am vizitat o mulțime de locuri minunate în lumea aceasta, unele extrem de agitate (metropolele de genul New York-ului), altele exotice (Republica Dominicană, Insulele Mauritius etc), unele încărcate de istorie (Europa, în special), altele de istorie recentă (Las Vegas). Mă bucur că mă pot simți minunat în orice condiții, și la un hotel de 5, 4, 3 stele, și într-un cort, importantă este energia locului respectiv.

IMG_4278

Delia și fiul ei, Eric, în vacanță în Republica Dominicană

Și vorbind despre energie, există un loc în care nu credeam că o să aleg să merg vreodată și totuși am făcut-o, ba mai mult, mi-am cumparat un mic apartament acolo: Kavarna, Bulgaria. Locul acela are o energie cu totul specială: prima oară am mers la Kavarna într-un moment foarte greu al vieții mele și am stat câteva zile, timp în care am uitat de toate problemele. De fiecare dată când ajung acolo, mă simt acasă, sunt centrată, echilibrată, sunt într-o stare de meditație continuă: gândurile dispar, mintea devine clară, sufletul îmi vorbește. Și marea îl ascultă…

 – Sportul ocupă un loc important în viața ta. Ce îți place să faci în mod deosebit? Ce sport extrem ai încercat sau vrei să încerci?

– Doamne, nici nu-mi pot imagina viața fără sport! Am descoperit, în sfârșit, elixirul tinereții și al fericirii. Nimeni nu mă crede că fac sport cu religiozitate de numai trei ani, nu de o viață. Sportul m-a ajutat enorm, m-a scăpat de depresie, m-a ajutat să-mi depășesc limitele, să mă cunosc mai bine, să am încredere că pot să fac orice. Absolut orice îmi pun în minte. Fac zilnic sport, în unele zile chiar de mai multe ori pe zi J Dacă nu am timp să merg la sală, mă antrenez acasă sau fac yoga. Încerc să ajung la sală de cel puțin 3-4 ori pe săptămână. În perioadele mele bune merg zilnic la sală, fac o singură excepție: duminica.

IMG_0673Cel mai mult îmi plac antrenamentele cu instructorul personal, atunci simt cu adevărat că lucrez la capacitate maximă. Orice target îmi dă instructorul, eu încerc să-l depășesc. E o competiție extraordinară cu mine însămi, e momentul meu de victorie și porția mea delicioasă de endorfine. Nu sunt mare amatoare de sporturi extreme, poate pentru că sunt mamă și nu simt nevoia să risc prea mult când am un pui de om (încă) dependent de mine. Am încercat rafting-ul și a fost interesant, au fost câteva momente periculoase și mi-am testat curajul și capacitatea de a lua decizii-fulger în situații critice. Sunt o persoană pe care te poți baza, e lucru testat!

HI9B7641 copy

Delia cu Elvin Marinescu, instructor sportiv și Ana Maria Marin – fotografii www.justsayyes.ro

 – Te-am urmărit, în ultimul timp ești o prezență nelipsită de la Maratonul și Semimaratonul București, unde alergi împreună cu prietenii pentru cauza Fundației Hope and Homes for Children. Ce te motivează să participi și să strângi bani pentru HHC?

– Atâta timp cât sunt sănătoasă și pot să alerg, o voi face cu tot dragul! Cum să nu te motiveze o cauză atât de nobilă? Cea de a oferi copiilor instituționalizați șansa de a trăi într-o familie? Ce poate fi mai important pe lumea aceasta decât să asiguri unui copil un cămin? Să ne înțelegem: nu-mi place să alerg. Nu sunt printre acele persoane care iubesc să alerge. Pentru mine alergatul este un chin, mai mult sau mai puțin. Dar cu gândul la copii reușesc să-mi alung gândurile acelea care-mi șoptesc în minte „oprește-te, ai obosit, de ce te chinui, gata, nu mai poți…” și să alerg mai departe. Pur și simplu îmi vin în minte copiii aceia și nu-mi permit să fiu o mironisiță și să mă vait că e greu. Apoi la maraton este o atmosferă extraordinară, este o solidaritate cum mai rar întâlnești, sunt oameni frumoși care luptă pentru cauze minunate, ești înconjurat de toată susținerea din lume, așa că nu ai cum să nu fii motivat să alergi. Iar sentimentul de la finish-ul cursei este de neegalat.

 – Ești mama lui Eric, un băiat la fel de chic ca tine 🙂 Ce admiri cel mai mult la el, ce te face să te simți împlinită ca mamă? 

IMG_3732– Sunt atât de recunoscătoare că există în viața mea… nu îmi puteam dori un copil mai bun. Încep să văd roadele educației pe care i-am oferit-o și simt că-mi crește inima de fericire. Este un copil extraordinar, are un suflet imens, este de o sensibilitate aparte și știu că va ajuta mulți oameni în viață. Este extraordinar de puternic! Problemele nu ne-au ocolit în viață, am trecut prin multe experiențe neplăcute (divorț, accidente, boli în familie), dar are o forță extraordinară de a trece peste necazuri și recunosc, de cele mai multe ori, m-a tras și pe mine după el (deși te-ai aștepta să fie invers). Ce mai admir la el? Este cea mai creativă persoană pe care am cunoscut-o vreodată: nimic din ce ține de artă nu-i este străin: cântă la chitară (are și o formație rock: Soul Riders), sculptează, scrie poezii, face filme (le regizează, le montează), are talent actoricesc, îi place design-ul interior, este un artist. Are o imaginație fantastică, îi poți da orice obiect și ți-l transformă în artă. E fascinant ce poate face la numai zece ani!

 – Ce valori îi transmiți lui Eric și ai vrea ca el să și le însușească?

13962736_10205668196018793_7054233430876865938_n– Am încercat să nu-i impun nimic, ci doar să-i explic și să-i ofer un bun exemplu. Ce i-am insuflat cu siguranță? Să fie bun, empatic, săritor, muncitor, responsabil, asumat. Să simtă bucuria de a dărui, nu numai de a primi. Noi nu suntem aici în această viață să ne urmărim interesul personal și atât. Sau să stăm cu mâinile întinse și să primim. Trebuie să să ajutăm cum putem, să dăruim. L-am sfătuit mereu să aibă încredere în el și să nu se lase descurajat, să-și știe măsura valorii sale. Să fie perseverent, să nu renunțe ușor. Să iubească animalele. Și oamenii. Și natura. Și să le respecte. Să citească mult. Să caute fericirea în lucrurile aparent banale. Să fie recunoscător și să aprecieze ce are. Să nu judece oamenii pentru că din exterior lucrurile par cu totul altfel și de multe ori judecata este nedreaptă. Să nu facă nimic din ce nu-i place să i se facă. Mi-ar fi plăcut să-i insuflu mai mult dragostea pentru sport. Este destul de comod, dar nici eu nu excelam la vârsta lui. Mai e timp. Încerc să petrecem cât mai mult timp în natură cu bicicletele, rolele, trotineta sau să înotăm amândoi la bazin. Sper că într-o zi va descoperi o formă de mișcare pe are s-o îmbrățișeze.

 – Care crezi că sunt calitățile pe care o femeie ar trebui să și le cultive?

IMG_6916– Oh, e o întrebare atât de complexă…. Pentru că femeia este complexă și jonglează cu atâtea roluri: de iubită/soție, mamă, fiică, prietenă, femeie de carieră etc. Printre atâtea roluri e ușor să te pierzi și să uiți de tine. Să nu știi cine mai ești, ce dorințe ai, ce te face fericită. Cel mai frumos lucru pe care-l poate face o femeie pentru ea însăși (și care o face să strălucească) este să se cunoască, să-și descopere calitățile (nu există să nu ai calitați, poate doar nu le-ai conștientizat încă) să se aprecieze pentru ceea ce este și să nu uite niciodată de ea. Noi, femeile, avem o putere de sacrificiu extraordinară, dar ar fi bine să avem întâi grijă de noi pentru a putea avea grijă de cei pe care-i iubim. Să nu ne străduim să fim speciale pentru că suntem deja. Să ne lăsăm să fim, mai mult…. Să fim, nu să facem…. Ce este absolut esențial: să fim educate. Să ne preocupe educația mai mult decât orice altceva. Căci prin educație se realizează progresul. Birgham Young spunea: „Educi un bărbat, educi un bărbat. Educi o femeie, educi o întreagă generație.”

 – Ce le poți spune celor care spun că nu au timp pentru sport sau se plâng că este prea greu?

13606469_10205451005709171_8028494303943140564_n– Totul pornește de la iubirea de sine, de la prioritățile pe care le ai în viață. Mișcarea nu e un moft, nu e o activitate pe care o lăsăm undeva la coada listei de bifat, din lipsă de timp sau de motivație. Multe probleme de sănătate s-ar rezolva atât de simplu, cu câteva minute de sport în fiecare zi. Sfatul meu este să încerce să descopere ce fel de mișcare le face plăcere și să-și facă timp pentru asta. Nu e nevoie să meargă la sală dacă nu-i atrage acest lucru. Activitățile în aer liber sunt plăcute și la fel de eficiente. Să se gândească ce schimbare extraordinară le poate aduce activitatea fizică. Ce înseamnă să-ți aloci minim jumătate de oră pe zi pentru mișcare? Culmea, mai mult timp câștigat! O viață mai lungă și mai sănătoasă. O minte mai echilibrată. Mai puțin stres. Mai multe zâmbete. Mai multă fericire! Ce zici, i-am convins?

 – Cred ca da! 🙂 Ne poți dezvălui unul dintre visele tale cele mai frumoase, cele mai arzătoare?

– După cum am mai spus, sunt îndrăgostită iremediabil de sport și mi-ar plăcea să am mai multe specializări și în acest domeniu. Am absolvit un curs de Pilates, aș vrea să mă perfecționez și să obțin și o diplomă de instructor de fitness și, dacă aș avea timp (și probabil că voi avea), aș pleca în India să urmez un curs acreditat internațional de Yoga.

Să pot practica aceste două profesii, cea de jurnalist/om de comunicare și cea de instructor sportiv în paralel. Să am un studio mic și cochet în care să să vină prietenii mei actuali și viitori. Să se lege o comunitate de oameni faini și din când în când să plecăm împreună în vacanțe active în mijlocul naturii. Și visul meu cel mai arzător este… să fie pace și să trăim în armonie și respect față de noi și față de natură…

kavarna

Foto cover: Delia cu Elvin Marinescu, instructor sportiv și Ana Maria Marin – fotografii www.justsayyes.ro

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *