Frumoasa și Bestia. Un basm regăsit după 20 de ani

Beauty_and_the_Beast_2017_posterZilele trecute am ajuns și eu să văd “Frumoasa și Bestia, musicalul realizat de studiourile Walt Disney Pictures în co-producție cu Mandeville Films. Mi-am dorit mult să îl văd căci în adolescență m-am îndrăgostit pur și simplu de desenul animat omomin realizat în 1991 de Disney. Filmul nu mi-a înșelat așteptările și am regăsit lumea minuntă a basmului animat de acum un sfert de veac mai bogată, mai colorată, mai vie, plină de emoție și magie.Am văzut prima dată desenul animat acum vreo 20 de ani. Eram adolescentă, dar m-am îndrăgostit pe loc de această poveste și mai ales de muzica sa. Mi-a plăcut mult de Belle, de această fată îndrăzneață, semeață, demnă, cu inima plină de iubire, care a reușit să îmblânzească sufletul Bestiei doar bunătatea și felul ei de a fi. L-am admirat pe prințul transformat în monstru pentru felul său stângaci și fâstâcit în care se comporta cu Belle după ce a ajuns să o cunoască, să o îndrăgească. Am iubit toate personajele castelului, totate lucrurile însuflețite: Doamna Ceainic și Ciob, Ceasornicul, Lumiere și Plumiere, Mrs. Warderobe… Chiar și personajele negative mi s-au părut foarte bine conturate și le-am apreciat atunci. Iar melodiile, devenite între timp legendare, mi s-au lipit de suflet.

Poveste văzută prin ochi de copil

În ciuda unor observații negative și critici legate de scene gay (la final Le Fou danseazpă cu un bărbat), nu am regăsit nimic în producția Disney 2017 care să mă contrarieze. Dimpotrivă, am privit filmul cu ochi de copil și am savurat totul: muzica, personajele, povestea, efectele speciale, culorile, costumele. Mi-a plăcut interpretarea Emmei Watson în rolul lui Belle și a lui Dan Stevens în rolul Bestiei. Regizorul Bill Condon a reușit să construiască frumos relația lor, care se țese firesc și evoluează treptat spre o iubire pură. Personajele din castel sunt pline de viață, cu detalii fizice atent lucrate, care le dau personalitate și un farmec aparte fiecăruia. Maurice, tatăl lui Belle, e cald, bun, sensibil, iar Gaston și Le Fou fac o echipă a personajelor negative puternic definită, în care mândria, vanitatea și prostia se amestecă și umbresc cele câteva atuuri masculine care se lase ghicite.