Daniela Palade TeodorescuDe aproape 18 ani, Daniela Palade Teodorescu este redactorul șel al celei mai iubite reviste glossy pentru femei din România: Avantaje. A făcut parte din redacție aproape de la început, de pe vremea când Avantaje era prima revistă de acest fel din România, fără concurență pe piață. A făcut jurnalism adevărat în timpurile când se lucra cu pagerul și telefoanele fixe, iar e-mailul era o raritate. În toți acești ani de când conduce revista, Daniela a creat o mulțime de proiecte sociale prin care a pus în valoare frumusețea autentică și puterea femeilor din România. Avantaje a schimbat destine și a adus în lumina reflectoarelor femei obișnuite cu povești neobișnuite, adevărate supraviețuitoare, femei care au mutat munții din loc prin puterea voinței și printr-un imbold pornit din suflet, chiar dacă viața le-a încercat dincolo de limite. De la ele, Daniela se inspiră în fiecare moment și merge mai departe, redând zi de zi comunității forța și esența ei: femeile autentice, frumoase, puternice, responsabile, de substanță, care creează din suflet și îi inspiră și pe alții, transformând lumea în care trăiesc.

Am discutat cu Daniela Palade Teodorescu despre debutul ei în presă, despre începuturile și ascensiunea revistei Avantaje, despre proiectele unice pe care le face cu și pentru femei. În interviul pe care mi l-a acordat, Daniela a vorbit despre politicile sociale pentru femei din România în comparație cu cele din țările nordice, despre soluții, dar și despre planurile personale, inspirate din statutul de părinte singur, precum și despre proiecția în viitor a revistei Avantaje.

Cum ai început cariera de jurnalist?

Sunt mai bine de 20 de ani de atunci… Am terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, am fost prima promoție, ’90-’94, apoi am urmat primul program de masterat în Științele Comunicării, care abia se deschisese atunci. Am avut profesori foarte buni, iar cu Mihai Dinu, un adevărat mentor, mi-am făcut și dizertația de masterat cu tema “Maladii în comunicare – schizofrenie și alcoolism ca abordare sistemică în viziunea Școlii de la Palo Alto”, cu aplicare pe studiu de caz pe presa din România. Ceea ce am învățat atunci îmi folosește și acum să înțeleg mai bine oamenii.

Cu o luna-două înainte de a termina dizertația, m-am angajat la România Liberă, la săptămânalul “Magazin Internațional”, unde traduceam foarte multe materiale. După vreun an am văzut un anunț în România Liberă, se căuta director de publicitate la revista Avantaje, care avea pe atunci vreo 4-5 numere apărute. O știam, era genul Almanahului cu care crescusem. Mi-am depus CV-ul, m-au chemat la un interviu și mi-au spus că poziția de director de vânzări se ocupase, dar aveau un post de secretar general de redacție. Redacția avea atunci doi oameni, redactorul șef și o asistentă care prelua toate textele de pe dischete sau de pe manuscris și le scria, apoi mai era DTP-istul, care facea layoutul… și câțiva colaboratori. Am început sa lucrez de la al șaselea număr. Era foarte multă muncă de pionierat, se stătea nopțile…Daniela Palade Teodorescu_foto 2

Cum se făcea revista Avantaje acum 20 de ani ?

Când directorul nostru general ”ducea” revista la Roma, căci acolo o tipărea, lua cu el o valiză uriașă în care puneam o mulțime de materiale scanate, diapozitive, printuri, filme, dischete, tot ce era nevoie. Se făceau niște filme uriașe, în patru straturi… Era perioada în care se lucra cu pagerul și telefoanele fixe, nu apăruseră încă telefoanele mobile. Doar două Mac-uri erau pe atunci în redacție. În cel mai bun caz, colaboratorii aduceau discheta, în rest veneau cu manuscrisul. O parte dintre fotografii le primeam pe diapozitive de la licențiatorul nostru din Marea Britanie, în rest luam de la bănci de imagine, apăruse pe atunci Guliver… Mergeam cu dosarul în brațe, nu existau transferuri. E-mailurile erau încă la început… Făceam de toate, de la deschis și sortat scrisori, la organizare flux de producție, corectură, tot ce era necesar.

Tiraje epuizate în câteva zile și vânzări record

Care era pe atunci concurența revistei Avantaje?

Abia în 1998 a început să apară concurența, se auzea că intră Cosmopolitan pe piață, se lansase deja Unica… Până atunci nu aveam concurență, era doar revista Femeia, dar nu în zona de glossy. Practic eram singurii și se înregistrau vânzări de 200.000 de exemplare. Oamenii chiar își disputau revista la chioșcuri pentru că era altceva, avea tot timpul acele mici inserturi, eșantioane… etc. Povesteau băieții de la difuzare că se duceau cu camioanele și era îngrămădeală la difuzori, abia apucau să le lase la chioșcuri. Era altceva, lumea era foarte dornică să citească genul acesta de presă. Era o presă glossy, echilibrată, cu informații practice, nu cu vedete. Chiar de pe vremea aceea, Avantaje a abordat foarte puțin celebritățile. Încet-încet, am început să le furnizăm și informații culturale mai consistente, interviuri speciale. Am cooptat-o în echipă pe Tita Chiper de la Dilema Veche, care între timp s-a prăpădit în 2002, ea făcea o serie de interviuri absolut excepționale, echivalentul scris al “Profesioniștilor” Eugeniei Vodă, a colaborat aproape 5 ani pentru Avantaje. Ea a fost unul dintre primele modele care mi-au demonstrat cu multă discreție că suferința poate să sublimeze în construcții pozitive, că poate genera artă autentică. O parte dintre interviurile publicate în Avantaje pot fi citite în volumul ”Într-o lumină  orbitoare”, publicat postum la editura Curtea Veche, în 2004, împreună cu ”Dilema Veche”.

În ’98 s-a pus problema să relansăm revista pentru că începe să vină concurența. Ceva nu a funcționat și redactorul-șef de atunci s-a retras, nu a mai vrut să continue. La vremea respectivă directorul general a întrebat cine știe fluxul de producție. Eu am spus că știu ce trebuie să fac, și, după o perioadă de interimat de 3 luni, managementul The Romanian Publishing Group (care adusese licența britanică în România) mi-a spus că a fost bine, să merg mai departe. Și de atunci tot merg mai departe, sunt vreo 18 ani de când sunt redactor șef. Partea cea mai frumoasă este că mi-au dat mână liberă să-mi măresc echipa, să iau oamenii pe care îi vreau. Am avut și destul de multă libertate editorială să pot să indigenizez licența și să o fac să fie relevantă pentru piața românească.

Audiență uriașă, cititori educați

Daniela Palade Teodorescu_foto 3Care era publicul țintă, cui se adresa Avantaje?

Publicul țintă pentru Avantaje a fost pe o marjă destul de mare de vârstă, 25-45 de ani, care cumva s-a menținut. Un public foarte educat, cu studii superioare și chiar postuniversitare, un public în majoritate din mediul urban, dar aveam și din zona rurală, mai ales intelectualii – profesoara, învățătoarea, doctorul din sat, ei erau cei care cumpărau revista și diseminau informația. Audiența era uriașă pe vremea aceea, fiecare exemplar cumpărat era citit de vreo 10 oameni. Au fost niște vremuri extraordinare, în care Avantaje a penetrat foarte mult și cred că mai bine de 10-12 ani a fost mai mereu pe locul întâi în vânzări și/sau în audiență.

După care a venit criza, în 2008, și, așa cum s-a întâmplat în plan global, clasa de mijloc a fost extrem de afectată. Pe măsură ce a trecut timpul, presa s-a segmentat spre extreme, presa tabloidă și presa de lux au crescut. Societatea s-a împărțit în săraci și bogați. Cea mai afectată a fost clasa de mijloc, la vremea respectivă în mare expansiune, pe care criza a destrămat-o.

Cum s-a simțit criza la revistă?

La noi s-a simțit, evident, în vânzări și am acționat chiar de la început, cred că am renunțat la 80% dintre colaboratori. Fiecare om din redacție a primit mai mult de lucru, asta a fost valabil pentru toate trusturile de presă, și eu la vremea respectivă am tradus și rețete, am făcut multe… Lucrurile s-au stabilizat pentru că treptat a început să crească online-ul și zona de social media, dar care încă nu monetizează foarte bine, așa cum se știe, pentru că în România nu poți să percepi abonament online… Și atunci am spus: Avantaje este prima revistă glossy apărută în România, are o comunitate foarte mare de femei și foarte activă. Complementarizăm printul și online-ul și definim brandul Avantaje care cuprinde print, online, social media și, mai nou, evenimente. Practic, aceasta este abordarea de 360 de grade pe care ar trebui să o aibă orice titlu și ne străduim să construim corect această sinergie.

Cele mai frumoase proiecte, după criza economică

Ce v-a învățat criza?

După declanșarea recesiunii economice am făcut cele mai frumoase proiecte, mai ales în zona socială. Lecția învățată a fost că zona de confort nu aduce niciodată progres și trebuie să te simți strâns cu ușa ca să dai tot ce ai mai bun din tine. Cumva am devenit mai creativi, mai responsabili. E o lecție pe care eu am deprins-o mai apoi și în plan personal.

Daniela și Eleonora Pokola

Daniela și Eleonora Pokola

A fost și este în continuare cea mai creativă perioadă a noastră. În martie 2012 am publicat primul testimonial de violență domestică scris de o cititoare a revistei Avantaje, Eleonora Pokola, intitulat „Povestea unei supraviețuitoare”. Sunt foarte mândră pentru că e o premieră pe piața românească și a fost un început bun pentru ceea ce mie îmi place să numesc jurnalismul social pentru femei.

Având acest lucru în minte, am definit ca „the unique selling point” al revistei Avantaje aducerea în lumina reflectoarelor a acelor eroine anonime, femei obișnuite cu povești neobișnuite, cu un remarcabil simț civic, care se implică activ și autentic în viața comunității.

La un moment dat, văzute din afară, toate revistele glossy pentru femei păreau aproape la fel, aveau modă, frumusețe, bucătărie, sănătate, turism… Care era diferența? Și atunci m-am gândit că pe o piață extrem de dificilă și de concurențială trebuie să se știe foarte clar cărui segment se adresează revista Avantaje. Așa am lansat campania Și tu poți fi pe copertă și noul slogan “Avantaje prețuiește femei ca tine”. De peste 5 ani, protagonistele copertelor noastre sunt femei obișnuite cu povești neobișnuite – așa le-am spus noi – eroine anonime, femei care trudesc într-un anonimat nedrept, dar care fac lucruri cu adevărat remarcabile și al căror atu principal este că sunt foarte autentice și credibile. Sunt persoane care nu își gândesc misiunea ca pe o construcție de imagine, nu sunt asistați de oameni de PR, nu li se spune cum să facă, cum să arate, cum să se prefacă, ci chiar fac lucrurile astea din vocație, din conștiință, din convingere. Am avut curajul să punem pe copertă femei de toate vârstele, între 26 și 47 de ani, din multe orașe din țară, toate profesiile, toate statutele civile. A fost o provocare pe cât de creativă, pe atât de complicată.

Eroinele anonime. De la catedră, de la birou, de pe Facebook direct pe copertă

Cum ați ales femeile acestea care transformă obișnuitul în remarcabil?

Daniela Palade TeodorescuCând am anunțat campania, ne-au scris foarte multe, iar periodic, pe site, le aducem aminte să povestească despre
ele. În general oamenii au o reținere, femeile spun despre ele că nu sunt așa de frumoase, se întreabă ce au făcut ele deosebit… Noi încercăm să le transmitem că orice femeie este frumoasă și, dacă îi găsești un machiaj potrivit, o coafură, o ținută adecvată și o lumină potrivită, schimbarea este radicală. Am încercat ca la fiecare copertă să nu expunem doar o femeie frumoasă, ci și una care să spună o poveste, să aibă un mesaj, să fie o inspirație pentru cele din jur. Am avut femei care activează în domeniul sănătății, educației, finanțelor și juridicului, din zona de ONG-uri și corporate, femei antreprenor, astfel încât chiar am ajuns să vindem aceste coperte unor companii: Avon, Oriflame, Amway, Renault, Life Care… Am făcut primele coperți colective din România, cu câte 5 femei, că doar atâtea încăpeau. Cei de la Renault au făcut un concurs intern, anunțând că cele mai merituoase femei vor câștiga o ședință foto în revista Avantaje și o ședință de transformare de stil. Femeile au fost foarte încântate pentru că e vorba de o experiență unică. Au fost femei pe care le-am scos din atelierul de proiectare sau din producție, au ieșit din salopetă și au venit la noi, le-am machiat, le-am îmbrăcat în rochii, iar ele erau foarte entuziasmate. Mi-am dat seama ce mare lucru este să faci o femeie să se simtă importantă, să-i aduci un pic de recunoaștere, să o aduci în centrul atenției, să-i flatezi feminitatea. Iar lucrul acesta face minuni, oamenii sunt fideli, te urmăresc și le spun și celor din jur ce poate face o revistă pentru ei. Mai nou, le găsesc pe aceste femei pe Facebook – pe contul revistei sau din pagina personală.

Femei care inspiră

Ai prezentat în Avantaje femei de succes care au pus pe picioare afaceri, dar și femei cu povești cutremurătoare. Despre ce gen de femeie vorbește Avantaje?

Raluca Chisu si Daniela

Raluca Chisu și Daniela

Am avut multe supraviețuitoare de cancer care au avut curajul de a-și spune povestea, oameni care sunt o inspirație reală. Noi am ales să mergem pe modele tangibile, pe femei care să inspire în mod autentic, cu care te poți identifica. Sunt multe femei care trec printr-o încercare grea în viață, își pierd sănătatea sau pierd pe cineva drag, dar ele nu fac o tragedie din asta, ci încearcă să vadă cum pot să depășească acest lucru și să facă apoi ceva pentru semenii care sunt în aceeași situație. ADN-ul revistei – și ceea ce am extins și la Gala Femeia Anului – este acesta: femei obișnuite cu povești neobișnuite, eroine anonime, care, în urma unei încercări grele, supraviețuiesc și întorc ceva comunității din care fac parte sau creează noi comunități pentru oameni cu nevoi speciale. Așa am premiat zeci de mame cu copii care s-au născut cu boli grave și care, văzând că în România nu găsesc asistența medicală sau psihologică de care aveau nevoie, și-au făcut propriul ONG, au adunat părinții, au făcut asociații de pacienți și au făcut niște lucruri incredibile. Sunt genul de femei desprinse parcă din filmul cu Erin Brockovich, femei care de unele singure și-au făcut dreptate și și-au găsit drumul, pentru familia, copiii lor, pentru ele însele. Și toate spun că au devenit mult mai puternice, mai conștiente, mai responsabile, cu mult mai mult simț civic, mult mai implicate și nu regretă absolut nimic din încercarea ce le-a dezvăluit misiunea lor în viață. Sunt femei care au încetat să se văicărească ”de ce eu?!”, și s-au întrebat, retoric și revelator, ”de ce nu eu?!”

Politicile publice pentru femei: modelul scandinav

Gala Premiilor “Femeia Anului” a devenit un simbol al valorii și al autenticității. Cum a luat naștere acest proiect?

daniela si teo

Teo și Daniela

Este cea mai longevivă gală, nu știu alta care să fi supraviețuit 18 ediții. Am avut norocul să ne asociem cu AVON, cu care am funcționat mănușă. Am pornit de la ideea „Campania Respectului” și ce înseamnă să valorizezi oamenii din jurul tău. Premiem nu atât femei de succes, cât femei de valoare. Eu am spus mereu că o lume mai bună pentru femei este o lume mai bună pentru toți. Mă raportez deseori la modelul scandinav, care, cu toate că are și el niște probleme, are niște politici publice pentru femei foarte bune și implicit o calitate a vieții la cele mai înalte standarde. Acolo femeile sunt încurajate să aibă copii, să meargă și la job, au cariere, dar au și foarte multe facilități și independență financiară. Plus cultivarea mentalității care încurajează bărbații să participe la creșterea și educarea copiilor, la administrarea gospodăriei. Îi vezi cot la cot, într-un parteneriat foarte autentic, și asta mi se pare un mare câștig. Am aflat că în parlamentele acestor țări sunt foarte multe femei, și de aici și politicile publice care se fac, de aici calitatea vieții, despre care se spune că este cea mai înaltă. Nu trebuie să fii feministă ca să vezi evidența. Când marea parte a bugetelor se duce înspre educație și sănătate, zone care sunt preponderent feminine, iată cum progresează o țară. La noi, sănătatea și educația sunt cele mai bolnave și ignorate, sunt Cenușărese. Și uite în ce fel a ajuns societatea românească… O femeie este cea care ia deciziile de sănătate pentru familie, ea are majoritatea deciziilor de cumpărare în familie, dacă nu o sprijini și nu o educi pe ea, dacă nu îi dai putere și recunoaștere… O femeie nu va face niciodată război, nu va cultiva corupția și relele practici.

Antreprenoriat la feminin. Maternitatea care naște afaceri

La noi, zona de antreprenoriat feminin a crescut foarte mult în ultimii doi-trei ani. Multe dintre femei vin din zona corporativă și, pe la 40 și ceva de ani renunță și se apucă să facă tot felul de lucruri, își cultivă hobby-urile lor pentru care nu au avut timp: fac prăjituri, mâncare naturală, grădinărit organic, handmade, produse cosmetice bio, cursuri pentru copii… Publicăm măcar o dată pe ediție reportaje sub titlul “Maternitatea care naște afaceri”. Aceste femei își spun: “nu mai vreau să fiu o corporatristă, ci vreau să fiu propriul meu stăpân, vreau să fac ceea ce îmi place și să petrec timp de calitate cu familia pe care am neglijat-o în tot acest timp”. Și renunță la un salariu mare, sigur, la stresul sau lipsa de motivație pentru a se dedica propriei afaceri; le merge chiar mai bine, sunt mult mai fericite, mai împlinite. Iar asta se propagă în jur, pentru că, dacă femeia familiei este echilibrată, lucrul acesta îl transmite copiilor, soțului și familiei extinse. Femeia este o furnizoare de grijă – pentru copii, pentru partener, grijă pentru părinții bătrâni, pentru comunitate, grija pentru relațiile de lucru la serviciu. Orice femeie investește mult în relații, construiește pe termen lung. Iar femeile antreprenor aduc toate aceste abilități în zona business-ului lor și așa prosperă. Nu câștigă neapărat foarte mult, dar tot timpul reinvestesc, măresc, au grijă de relațiile de lucru, interpersonale, iar afacerea lor crește și devine un alt fel de familie. Eu am foarte multă încredere în ceea ce fac femeile.

Avantaje și “Exodul mamelor”

Ați scris foarte mult și despre mamele plecate la lucru în străinătate…

Da, este vorba de un testimonial pe care l-am publicat despre migrația feminină în Europa, intitulat “Exodul mamelor”, proiectul social pe care l-am continuat împreună cu TVR și ING Asigurări de Viață. Am pornit de la niște mesaje primite la redacție de la o mamă singură, plecată la muncă în Italia, care și-a lăsat copiii acasă și care, ca să supraviețuiască psihic acestui prizonierat, scria un fel de jurnal. Am citit textul într-o seară, pe nerăsuflate, era foarte bine scris, absolut zguduitor, cu foarte mult realism, chiar și cu un pic de umor, ea fiind o femeie fără studii superioare, dar cu o școală a vieții mult mai de folos. Era genul autodidact, citise foarte mult și când a plecat în Italia, și-a luat în mica valiză și trei cărți cu ea… Vorbind în redacție, chiar i-am zis „Madam Soljenițîn”, era exact genul acela de scriitură, de memorialistică feminină pe care l-am întâlnit și la Lena Constante, la Anița Nandriș, cea care a scris “20 de ani în Siberia”. Era o mărturisre foarte sinceră, directă, foarte alert scrisă, foarte concisă… Am avut marea șansă să găsim un sponsor și am editat cartea în 20.000 de exemplare. Irina Păcurariu de la TVR a fost de acord să se alăture acestui proiect, s-a dus și a filmat în Italia. Pe autoare, Liliana Angheluță Nechita, am premiat-o la Gala Femeia Anului 2013 pentru Promovarea și Apărarea Drepturilor Femeilor.

Practic identificăm și ”extragem” aceste femei din comunitatea lor și le facem să se simtă importante, chiar merită recunoașterea. Chiar dacă sună un pic a laudă, eu cred că revista Avantaje a schimbat câteva destine ale unor femei pentru că le-a încurajat, a pus reflectorul pe ele și, din femei simple, fără încredere și fără conștiința valorii lor, au ajuns activiste, militante social, au schimbat lucrurile în jurul lor. Eleonora Pokola, din Cluj, autoarea testimonialului de violență domestică, a înființat o asociație care militează împotriva violenței domestice, face marșuri, este bibliotecă vie, merge la toate târgurile de carte și este asaltată de oameni care vin să îi pună o mulțime de întrebări penru că e dovada vie că există viață după violența domestică.

Femei care mișcă munții din scaunul cu rotile

Ați abordat și zona femeilor cu dizabilități. Vorbește-ne puțin despre asta, te rog.

Da, acesta este un alt domeniu pe care noi am avut curajul să îl abordăm, la început a fost o nebunie și mulțumesc echipei cu care am lucrat pentru infinita răbdare și umanitate. Am descoperit câteva femei care chiar au făcut lucruri de neimaginat pentru comunitatea lor, pentru ele în primul rând. Să vezi o tânără care de la 22 de ani este blocată în scaunul cu rotile și care apoi naște trei copii, asumându-și uriașe riscuri de sănătate, și care se implică pentru semenii ei aflați în aceeași condiție… Sau o femeie care toată viața ei și-o petrece într-un cadru metalic, dar e complet independentă… Și când vezi oameni ca aceștia care ”își transformă crucea de dus în spate într-o coroană pe care o poartă cu seninătate”, care sunt un munte de optimism, bunăvoință și înțelepciune, care schimbă lumea, atunci tu nu poți să te mai plângi. Am făcut trei coperți cu astfel de femei și multe reportaje. Mie personal mi-au adus foarte multă inspirație și am rămas foarte apropiate.

Neavând o familie extinsă și prieteni în București, multe dintre aceste femei mi-au devenit prietene; mă energizează când stăm de vorbă și mă remontează. Sunt foarte motivante și pozitive. Una dintre ele este o tânără care a venit din Basarabia într-un cadru metalic și noi am ajutat-o să vină aici, să se înscrie la masterat, să se cazeze la Centrul Gaudeamus, apoi am vorbit cu Andreea Marin și a devenit imaginea campaniei “Alege demnitatea”. Colegii mei, copiii mei s-au atașat foarte mult de ea, e un exemplu pentru toți. Deseori vine în redacție, lucrarea de dizertație a făcut-o pe revista Avantaje. Pentru copii este un exemplu foarte bun, să vadă și ei că viața poate fi și altfel, nedreaptă, și că nu trebuie să îngenunchezi și să te plângi, ci să mergi mai departe.

Proiect pentru părinții singuri

Copiii tăi văd mereu astfel de exemple. Ce învață?

Copiii mei au mereu astfel de exemple pentru că i-am luat peste tot și astfel au învățat să se mai disciplineze, să stea liniștiți, au învățat să și ajute… Cred că e un exemplu bun, ei învață la propriu, din mers, o mulțime de aspecte despre viața reală, și lucrul acesta le cultivă inteligența socială. Cred că sunt cei mai plimbați copii.

Daniela și copiii

Daniela și copiii

A fost și situația mea personală care m-a împins să procedez așa. Am devenit părinte singur și am urmat principiul pe care l-am deprins de la femeile despre care scriu: când treci printr-o situație grea în viața ta, întodeauna să o întorci în favoarea ta și să scoți ceva bun din asta și pentru cei care trăiesc aceeași experiență. M-am interesat ce se întâmplă în zona părinților singuri, în mare majoritate mame singure și am aflat niște statistici foarte îngrijorătoare. În România, cam 20% spre 25% din familii sunt monoparentale. Și cred că aceste statistici nu sunt complete pentru că atunci când decizi să faci un copil de una singură, din varii motive, nu ești considerată o familie, ceea ce este o formă de discriminare. Pentru această categorie extrem de vulnerabilă nu există niciun fel de serviciu social. Aici, în București, oamenii se descurcă mai bine, dar în provincie e foarte greu. Aceste femei nu știu altceva decât copil și serviciu, deși ar putea să facă mult mai multe lucruri, pentru că sunt, pe cât de vulnerabile, pe atât de responsabile. Situația te obligă, nu ai nicio alternativă, nu îți permiți nici să zaci, nici să fii bolnavă, nici să spui „nu pot”, „nu am chef” sau „nu am timp”. Te supraresponsabilizezi și devii și cel mai loial angajat pentru că trebuie să ai un salariu ca să îți plătești facturile, să îngrijești copiii etc. Eu întotdeauna folosesc sintagma “puterea vulnerabilității”, care, mai ales în ceea ce privește femeile, mi se pare foarte relevantă. Lucrul acesta l-am înțeles scriind mult despre astfel de femei, ce forță fantastică de regenerare și reinventare au atunci când trec printr-un moment dificil. Văd atâtea femei care fac voluntariat și răstoarnă munții din loc pur și simplu pentru a face ceva bine pentru copiii lor și pentru a schimba nedreptățile din jur.

Am inițiat un proiect legislativ prin care legislația referitoare la părinții singuri să se alinieze la cea europeană, pentru că ce se întâmplă la noi este umilitor. Noi trăim într-o societate patriarhală, unde procesele de pensie alimentară sunt ultimele pe ordinea de prioritate, nu contează, poți să aștepți și ani de zile… România este paradisul taților infami, pentru că legea le permite. În lumea civilizată, oamenii nu fac lucrurile corect neapărat din conștiință sau ca sunt mult mai civilizați, ci pur și simplu din coerciție, pentru că sunt constrânși să respecte legea. Coerciția este un element civilizator.

Exemplu pentru copii: punem foarte mult preț pe valoare și nu pe succes

Te-ai gândit vreodată să pleci din țară?

Nu, nu am avut niciodată acest gând. Chiar din vremea studenției, când erau la modă bursele Erasmus, nu m-au atras. Eu sunt printre puținii oameni care chiar fac ceea ce au învățat, iar ca jurnalist nu te poți duce în altă țară să profesezi.

Dar pentru copii te-ai gândit la un viitor în străinătate?Daniela si copiii_foto 2

Dacă vor învăța pe spezele proprii… căci financiar nu îi pot susține. Mă consolează niște statistici care spun ca trei sferturi dintre bursierii marilor universități provin familii monoparentale. Pentru că motivația de a reuși e uriașă. Cred foarte mult în modelul ”self made man”, nu în cel al proptelelor părintești care deseori atrofiază motivația intelectuală și socială. Cine vrea să învețe cu adevărat, învață în orice sistem. Lichele și oameni buni sunt și într-o parte, și în alta, și la stat, și la particular. Omul sfințește locul, chiar când e nevoit să înoate împotriva curentului. Dacă copiii mei își vor dori cu adevărat să studieze în afară, vor lua o bursă și vor învăța pentru asta. Dacă nu, probabil nu sunt făcuți pentru așa ceva. Nu vreau să am ambiții deșarte pentru ei, nu arunc proiecțiile mele personale pe umerii lor, nu îmi propun să fie nici miss, nici campioni, nici superdotați. Vreau să fie niște copii sănătoși și echilibrați emoțional. În rest vor face ceea ce își doresc, își găsesc ei drumul, mai devreme ori mai târziu. Nu vreau să le cultiv mentalități de proptele și de asistați.

Tabloul generațiilor

Tabloul generațiilor

Eu așa am crescut, “self made woman”, am ajuns în București, unde nu aveam pe nimeni și toată rețeaua de relații mi-am construit-o singură, fără niciun compromis. Nu am câștigat foarte mult, trăiesc decent, dar sunt împăcată cu mine. Nu mi-e rușine nici cu ce am scris, nici nu ceea ce am făcut, n-am fost iubita nimănui sus pus, n-am fost fiica nimănui, părinții mei sunt oameni modești, decenți, care nu au avut vreo legătură cu lumea media. Indiferent de cât de greu mi-a fost, până la urmă am fost singura responsabilă pentru tot ceea ce am construit. Și vreau ca și copiii mei să trăiască în aceleași valori, să facă același lucru. Suntem niște oameni normali, decenți, care punem mai degrabă preț pe valoare și mai puțin pe succes. Succesul poate dispărea oricând, doar valoarea rămâne. Văd foarte mulți oameni închipuiți și blocați în zona aceasta a succesului facil. Nu funcționează pe termen lung.

Proiecție în viitor

Unde vezi revista Avantaje peste alți 20 de ani?

E pur SF pentru că de la an la an se schimbă lucrurile. O văd crescând în continuare și dezvoltându-se organic 360 de grade, cred foarte mult în zona de evenimente, în zona de social media. Cred foarte mult în publicul din orașele de provincie pentru că Bucureștiul este sastisit și de reviste și de evenimente. Noi mergem cât putem de des în provincie și vorbim cu oamenii de acolo, sunt mult mai deschiși, mai dornici. Sunt mai autentici și prețuiesc mai mult astfel de întâlniri. Acolo oamenii își doresc foarte mult să le vorbești, să te cunoască, să interacționeze. De fiecare dată mă întorc de la astfel de întâlniri cu 2-3 povești pentru reportaje, femei pe care le pun pe copertă. Nu te plictisești niciodată și asta e partea cea mai frumoasă.Avantaje

Îmi place foarte mult și zona de lobby, de advocacy pentru politici publice pentru femei, dar e foarte greu să intri în sistem, e greu să deschizi mințile. Tot ce este pentru femei e pus la coadă, sunt etichetate ca feministe. Nici eu nu sunt de acord cu feminismul care s-a dus către extreme, dar încurajez feminismul care e foarte necesar în România. De ce în România educația și sănătatea merg atât de prost? Pentru că se dorește să meargă prost, pentru că sunt medii  majoritar feminine. Iar educația și sănătatea sunt priorități zilnice, trebuie să mănânci, să mergi la școală, să fii sănătos.

Câteodată mi se pare un miracol că rezistăm, pentru că noi mergem împotriva curentului tabloidizant – nu suntem nici mondeni, nu suntem nici de lux, promovăm informație practică, utilă, modele reale de viață. Un semn bun au dat recentele date SNA (n.r. Studiul Național de Audiență), în care revista Psychologies, pe care o publică tot trustul Ringier, a crescut în audiență cu 36%. Un exemplu foarte clar că oamenii apreciază calitatea. Și Avantaje a crescut, dar nu spectaculos, noi suntem așa, într-o constanță. Pentru Psychologies mă bucur și este un semn bun. E o dovadă că se poate și cu titluri oneste, care chiar îți furnizează o informație de calitate și care chiar te luminează la minte.

Unde ți-ar plăcea să îți petreci vacanța?

Mi-ar plăcea să merg în Toscana, în Provence, poate cânva și cu Orient Expressul. Îmi plac castelele, conacele acestea boierești, fiecare cu câte o poveste. Mai ales cele de la noi, sunt multe care au fost refăcute și îți dau o stare de liniște, au niște povești foarte frumoase în spate, au o istorie.

Pe Daniela Palade Teodorescu o puteți citi lună de lună în deschiderea revistei Avantaje și zi de zi pe pagina ei de Facebook, cele două locuri unde scrie despre ceea ce îi place și o inspiră cel mai mult: femeile care schimbă lumea, transformând obișnuitul în remarcabil.

0

Comments (2)

  1. […] pentru că iubesc această revistă, o citesc de mulți ani și pentru că o admir foarte mult pe Daniela Palade Teodorescu și prețuiesc munca echipei și proiectele lor extraordinare. Avantaje este o revistă unică în […]

  2. […] stat de vorbă cu Melania Medeleanu, creatoarea MagiCamp, Daniela Palade Teodorescu – jurnalist și redactor șef al Revistei Avantaje, Caroline Gilby – Master of Wine, […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *