la pescuit 2A venit și pentru noi vacanța cu trenul din Franța și iată că Victor a încheiat al doilea an de grădiniță și a spus “la revedere” grupei mici. (Da, al doilea an, căci merge la grădi de la doi anișori, cu mult înainte să intre oficial la grupa mică 🙂 ). Și cum vacanța de vară e mai lungă decât orice concediu posibil de pe lumea asta (sic! 🙂 ), Victor a devenit fericitul beneficiar al unei vacanțe petrecute pe plaiuri de munte și pe tărâmuri românești pitorești, pe rând, la ambele perechi de bunici! 

Da, ne este și ne va fi dor de el, vacanța e lungă, dar ne-am planificat și noi timpul astfel încât să ne reunim familia și stăm împreună cât mai mult. Între timp el își va petrece zilele la bunici, în vârf de munte, la răcoare și aer curat.

Mă bucur și sunt recunoscătoare că părinții și socrii mei îl pot primi la munte și la țară, acolo unde își petrec și ei verile. Sunt fericită că îl pot lăsa cu ei și știu că îi e bine, că mănâncă, doarme, se joacă în voie, e iubit și îngrijit. La bunici are libertăți, dar și reguli, are parte de jocuri și lucruri pe care nu le poate face în voie acasă: să alerge cât vrea (nu e niciun vecin sub casă), să strige, să fluiere, să țopăie, să se joace în butoiul cu apă, să joace fotbal în iarbă, să stea desculț dacă are chef, să facă plajă în curte după pofta inimii, să se joace cu apa în toate felurile (da, am mai spus asta) și câte și mai câte! 🙂 La bunici poate fi raiul pe pământ și așa ar trebui să fie pentru toți copiii!

bikeÎmi aduc aminte de verile și vacanțele mele petrecute la bunici, unde mă simțeam ca acasă, chiar mai bine! Bunica îmi spunea povești, îmi cânta, îmi făcea haine, îmi gătea o mulțime de bunătăți, micul orășel al bunicilor era doar al meu când mă urcam pe bicicletă și mă aventuram pe străduțe, până hăt-departe, fără să îmi fie frică de câini, de oameni răi sau să mă tem că m-aș putea pierde. La bunici, lumea întreagă era a mea, prietenii erau ca frații de cruce, peripețiile se țineau lanț și zilele de vacanță păreau rupte din povești. Verile la bunici erau de basm, așteptam sfârșitul anului școlar cu sufletul la gură și număram zilele până pe 15 iunie, când puteam să zbor către micul orășel de provincie și să îmi iau “regatul” în primire, să îmi revăd prietenii și să punem la cale noi aventuri care să țină o vară!

Victor are trei ani și jumătate acum, este prima lui vacanță extinsă pe care o va petrece, cum spuneam, pe rând, la ambele perechi de bunici. Va avea timp să se joace, să își facă prieteni, să își croiască propriile aventuri și să înceapă să își construiască astfel cele mai frumoase amintiri din copilărie. Va putea să se joace la râu, să pescuiască și să arunce cu pietricele în apă, să facă drumeții prin pădure, să asculte poveștile bunicilor, să mănânce zmeură, căpșuni, cireșe și prune direct din copaci ori din grădină, să se bucure de toate bunătățile pe care numai bunicile știu să le facă, să doarmă și să se joace pe săturate, să savureze vacanța așa cum merită orice copil, prima din multele vacanțe minunate de care își va aminti cu mare drag mai târziu. bunic nepot

Iar noi… da, avem puțin timp și pentru noi 🙂 Acesta este unul dintre marile avantaje de a avea părinți și socri încă tineri, în putere și dornici să își petreacă vara împreună cu nepotul și să retrăiască ei înșiși vacanța, de data asta din “papucii” de bunici 🙂

Cred că o vacanță la bunici e benefică pentru toată familia: copiii se distrează și au parte de tot felul de experiențe noi, relația cu bunicii devine mai apropiată, mai nuanțată și mai bogată și astfel universul copilăriei lor crește frumos, vesel și colorat. Iar bunicii se apropie și ei de nepoți, au șansa să îi cunoască și să îi înțeleagă mai bine, dar și să le transmită din experiența lor, din poveștile lor, să le dea mai departe din toată acea bogăție și înțelepciune pe care oamenii în vârstă o au, să le transmită ceva din acel fel de a privi lumea mai cuminte și mai simplu, mai frumos, mai pur. Astfel se nasc cele mai frumoase legături de familie, cu mistere și fire ascunse care îi apropie pe cei mici de cei mari și invers, de la o generație la alta, cuprinzându-i pe toți la mijloc într-o pânză frumoasă, nevăzută – bunici, părinți copii.

Cine are bunici, să îi prețuiască, iar de aveți norocul să îi puteți lăsa pe cei mici în vacanțe alături de părinții voștri, nu pregetați să o faceți! La final veți avea cu toții numai de câștigat!

buni leagan

 

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *