copil pictandCreativitatea e ceva cu care ne naștem, e naturală, firească, vine din noi. Cu toții suntem creativi și se pare că atingem apogeul în copilărie. Studiile spun că 90% dintre copiii în vârstă de 5 ani se încadrează la categoria „foarte creativi”. În timp, această însușire naturală începe cumva să scadă în intensitate, astfel că la 7 ani, doar 10% dintre copii se încadrează în categoria „foarte creativi”. Între 8 și 45 de ani, doar 2% dintre persoane se mai regăsesc în acest palier al superlativiului creativ. 

Așadar, avem un copil de 4-5 ani care pune întrebări, desenează, colorează, pictează, spune povești și creează lumi imaginare în care intră și se joacă ca și cum ar fi pe fabuloase tărâmuri de basm. Mintea lui cutreieră și străbate spații nebănuite, cuprinsă de curiozitate, pe de o parte, și de efervescența creativități, pe de altă parte.

Ce putem face noi, părinții, ca să hrănim și să creștem această stare naturală, să ațâțăm mereu această minte care soarbe cu nesaț toate informațiile din lumea înconjurătoare, din filme, cărți, jocuri și povești, le prelucrează în acel misterios laborator și revine apoi cu răspunsuri fantastice, inedite, cu tot felul de idei și noi întrebări care ne dau p spate, pe noi, adulții, cu mințile noastre deja bătătorite și uzate?

Am primit de la psihologul și psihoterapeutul Mirela Țîgănaș  câteva idei de jocuri și activități pentru a spori creativitatea celor mici, pe care vi le împărtășesc în rândurile ce urmează.

NIC_2731Însuși Mihai Eminescu spunea demult că „oamenii învățați, dar fără talent propriu, adică purtătorii știintei moarte, mi-i închipui ca o sală întunecată, cu o ușă de intrare și una de ieșire. Ideile străine intră printr-o ușă, trec prin întunericul sălii și ies prin cealaltă, indiferente, singure și reci. Capul unui om cu talent este ca o sală iluminată, cu pereți și oglinzi. Din afară vin ideile, într-adevăr, reci și indiferente, dar ce societate, ce petrecere găsesc!”

Învățând copilul, de mic, să fie creativ, îl vei ajuta să-și transforme mintea într-o adevărată „sală de petreceri a ideilor”, unde acestea nu vor mai trece ca printr-un coridor, ci vor intra și vor găsi acolo alte și alte idei, brațe, care le vor îmbia la dans și „voie bună” (a ideilor, firește), îl vei învăța să gândească altfel, să fie cât mai flexibil, să se adapteze cât mai ușor la cerințele vietii, să găsească soluții care mai de care mai „trăsnite”, care-i vor asigura integrarea într-o lume în perpetuă mișcare și schimbare.

Și dacă evidența este evidentă, trebuie să începem să-i „antrenăm” pe cei mici în acest joc al fanteziei. Altfel spus, te invit să filosofezi împreună cu piticul tău de 4-5 ani. Vei fi surprins să afli cât de trăsnite pot fi răspunsurile lui, cât de originale și mature pot fi acestea! Da, copiii spun lucruri trăsnite, însă, pe lângă partea amuzantă, vei descoperi originalitatea modului de gândire alimentată de curiozitate și imaginație. Cum și filosofia presupune mult exercițiu, același lucru vi-l propun și eu.

Încă înainte de a verbaliza și tot timpul după aceea, te rog să-i incurajezi orice încercare de a face ceva nou (sub supravegherea adultului, bineînțeles, dar nu-i frânge aripile), iar începând din momentul în care verbalizează și poate lua un creion/pix în mânuță, încurajează-i orice tip de creație.

De exemplu, dimineața, la micul dejun, după ce mușcă de fiecare dată din felia de pâine, joacă-te de-a „ce-a mai rămas?”, încurajează copilul să spună cu ce crede el că se aseamănă bucata care a mai rămas. Spune și tu părerea ta.

dad and little son pointing up in the field of dandelions

De asemenea, în plimbările voastre zilnice, puteți admira norii și puteți spune fiecare dintre voi cu ce credeți că seamănă ei, le puteți da un nume și chiar puteți crea o poveste.

Puteți realiza activitatea „desene fără sfarșit”. Cum faceți asta? Pe o foaie de hârtie, începe tu prin a „mâzgăli” ceva cu creionul, copilul trebuind să completeze ceea ce ai făcut tu, apoi tu completezi ce a desenat el și tot așa. Când decideți amândoi să vă opriți, puteți să spuneți fiecare ce vede în acel desen și  să-i dați un nume. Poți pune întrebări „magice” („Dacă ar fi să ai în camera ta o ușă secretă, unde ar duce ea?”,  „Ce ai găsi acolo?” etc) sau poți citi o poveste și poți pune întrebări haioase pe marginea acesteia.

Și pentru că suntem în lumea copilăriei, fie că suntem mici sau mari, cui nu-i plac poveștile? În mașină, la plimbare în parc sau acasă, pe canapea sau pe covor, puteți construi povești. „A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. Într-un regat fermecat trăia un rege pe nume….” Fiecare dintre voi, cei prezenți, va trebui să completați povestea, spunând  câte o propoziție. Puteți scrie sau înregistra povestea, pentru a o putea modifica ulterior sau să vă amuzați de ceea ce-a ieșit.

Tot în lumea poveștilor dacă rămanem, poți construi povești inversate – „Vulpea păcălită de urs”, „Scufița verde” sau „Regina și cei 8 pitici” – sau, plecând de la câteva cuvinte date, să construiți o poveste: „Uite, hai să inventăm o poveste în care să avem cuvintele “pădure, frunze, copil, melc” sau cuvintele “carte, bibliotecă, minunat”.

Pentru cei mai mărișori, te poți juca cu silabele, le poți suci cum vrei în cuvânt: ma-și-nă; re-pe-de; tă-vă-luc.

cosmosUn alt exercițiu poate fi „Imaginează-ti că ești…”. Tu poți da copilului diferite roluri (din poveștile pe care i le-ai citit sau poate fi chiar personajul lui preferat), poate fi unul dintre cele 4 anotimpuri, poate fi Pământul sau Universul (în funcție de vârsta copiilor). Copilul se poate comporta ca și cum ar fi acel personaj, ar putea vorbi exact ca el, și-ar putea imagina conversații cu alte personaje.

„Găsește rima” poate fi un exercițiu la fel de distractiv! „Pisicuța mea cuminte/…….”; „Timpul este ca o floare/………”; „Cerul stă să plouă/……………”; etc.

Creează ghicitori (fii tu primul care dă tonul); când copilul creează ghicitoarea, prefă-te că nu știi răspunsul și oferă-i lui satisfacția de a se simți „mai știutor” decât tine.

„Hai să vedem ce nume de obiecte, lucruri sau ființe ne trec prin minte acum. Bine! Hai să spunem despre el ceva ce nu s-a întamplat, ceva ce nu se poate întâmpla sau chiar ceva real.”

Creativitatea presupune, pe lângă a pune imaginația „la lucru” sau „la joacă”, dezvoltarea spiritului observației, astfec că jocurile în care copilul trebuie să găsească diferențele  sunt excelente în acest sens. Gândirea logico-matematică și perspicacitatea fac parte integrantă din procesul creativității. Probelemele pe care le puteti găsi în culegerile de matematică sau în revistele pentru copii sunt un exercitiu foarte bun. Iată un tip de astfel de problemă de perspicacitate: „Imaginează-ți că tu ești căpitanul unui vas. Pe vas sunt 10 mateloți și 23 de călători. Ce vârstă are căpitanul?”.

Lesne se înțelege că fiecare dintre noi avem potențial creativ, iar copiii mai cu seamă decât adulții. Astfel, creativitatea este pentru cine își educă această abilitate, nu doar pentru artiști!”

Îi mulțumesc doamnei psiholog Mirela Țîgănaș pentru aceste informații foarte utile, care sper să ne ajute pe toți să le cultivăm creativitatea celor mici în cele mai plăcute moduri, în timp ce ne jucăm și ne distrăm împreună!

Mai multe despre doamna Mirela Țîgănaș puteți afla de pe site-ul personal, psymind.ro, unde îi puteți citi articolele și îi puteți adresa și întrebări.

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *