votatAm ieșit ieri la vot, cu toate că nu eram hotărâtă pe cine să pun ștampila. În ultimii 10-15 ani m-am cam săturat să votez cu unii doar ca să nu iasă ceilalți. Aș vrea să am o opțiune validă, un om sau un partid în care să cred cu tărie, să îl votez pentru că știu că va face schimbări reale, nu va fura, va fi corect și onest și se va ocupa de treburile urbei sau ale țării așa cum se cuvine. Aș vrea să votez cu convingere, cu toată inima și să dau votul meu unui om integru, în care cred 100%, care știu că va face treabă. Aș vrea să am de unde alege. Aș vrea să votez pe bune.

Am crezut că am votat așa la alegerile prezidențiale din 2014, când l-am ales pe Iohannis. Eu chiar am crezut în acest om și mi-am pus mari speranțe îl el. Recunosc, o mică parte din alegerea mea a avut în spate și motivația “să îl votez pe Iohannis ca să nu iasă Ponta”. Dar numai o mică parte, căci în rest am crezut. Am crezut cu adevărat în schimbare, în mai bine, în transparență, în lipsă de corupție, în sinceritate și integritate.

În timp am fost dezamăgită, recunosc. Am avut așteptări mari și am picat de sus. Dar asta nu m-a împiedicat să ies din nou, acum, la vot. Și voi ieși de fiecare dată, indiferent de cum arată listele, de ce nume sunt acolo, de ce incompetenți și penali își dau aere de candidați și vor să ajungă în fruntea țării, a orașului sau a sectorului. O să ies mereu la vot și o să pun șampila pe unul ca să nu iasă altul, dacă nu am opțiune. O să îmi înghit nodul din gât și o să igor dezamăgirea și golul din suflet, o să reduc la tăcere vocea care îmi șoptește, undeva, stinsă, că mai bine plec din țară decât să mă las condusă de hoți și incompetenți… O să mă fac că plouă și tot o să votez. Căci dacă nu votez, e mai rău. Simt că nu am spus ce am avut de spus, simt că toată frustrarea trebuie să o ascund sub preș, să o bag sub canapea și să nu pot vorbi cu nimeni despre ea.

A nu vota e o opțiune, e un alt fel de revoltă, e strigătul multor oameni, supărați, ca și mine, că nu au găsit pe nimeni pe liste care să îi reprezinte, să le ducă mai departe ideile și speranțele în mai bine. Da, e un mod de a spune “nu îmi place de voi, de niciunul dintre voi, nu am încredere, nu vreau să îmi pun soarta de cetățean în mâinile voastre, nu vreau să fiu reprezentat de voi, hoți, corupți și nepricepuți”. E un strigăt pe care politicienii trebuie să îl audă, dar nu e o soluție. Căci nevotând, lași masa să decidă pentru tine, îi lași pe ceilalți să își impună părerea, îi lși pe alții să hotărască în locul tău. Iar asta mi se pare strigător la cer! De ce să hătărască alții, când am și eu acest drept de a-mi face auzită vocea, de a mă exprima?

Da, e adevărat, poate votul meu se pierde în multitudinea celorlate zeci sau sute de mii, dar cum ar fi dacă votul meu ar face diferența? Eu cred că fiecare vot contează, fiecare părere e importantă, iar dacă noi toți ne-am exprima convingerile, am putea schimba lucrurile. Altfel, vom rămâne tot oi, ca într-o turmă, lăsându-ne mânați care încotro sau mergând de-a valma, după celelalte oi din față.

Nu vreau să fiu o oaie, vreau să am o voce! Și da, aș vrea foarte tare să am o opțiune adevărată, iar alegerea mea și a celorlați zeci de mii de cetățeni să conteze și să schimbe ceva!

Așadar, ne vedem la alegerile viitoare! Până atunci, strângem din dinți și sperăm că răul cel mare nu va fi atât de mare. Sau că putregaiurile vor ieși la iveală și lucrurile se vor îndrepta cumva, de la sine.

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *